principii fundamentale: era credo-ul interrelationárii si convietuirii celor trei
culturi (principiul tolerantei), era expresia iubirii pentru pämäntul natal (prin¬
cipiul localist-regionalist) si era, in al treilea ränd, o miscare de mobilizare a
politicilor culturale (caracterul de pedagogie nationalä).
Problema definirii transilvanismului, respectiv cea a timing-ului sunt cel
mai intens dezbatute chestiuni legate de transilvanism, si de aici vor decurge
cele mai frecvente critici. Nedefinibilitatea transilvanismului este insä o falsä
problemä in opinia lui K. Lengyel, pentru cä exegeza opereazä cu premisa cä
fenomenul ar trebui cuprins intr-o singurä formulä. Imposibilitatea cuprinderii
intr-o singurä definitie, aceastä angoasä si obsesie a definirii conduce la impre¬
sia nedefinibilitatii fenomenului* (t.n.).
In interpretarea ideologiei transilvane, Pomogäts surprinde contradictii¬
le fenomenului, inerente oricärei manifestäri bazate pe coalitie si compromis.
Una dintre aceste contradictii o reprezintä dificultatea definirii ideii transilva¬
ne. Dupä Pomogäts Bela, transilvanismul este conceptul central si linia direc¬
toare a literaturii helikoniste, principalele lui caracteristici fiind umanismul,
dinamica interna, pluralismul. S-a constituit ín rändul clasei de mijloc, ajun¬
gand spre mijlocul anilor 1920, o adeváratá ideologie nationala, care a jucat
un rol esential in (re)formarea constiintei. Pomogäts accentueazä rolul jucat de
transilvanism ca ideologie literara.
Lang Gusztav vorbeste, dincolo de aspectul literar, si de ceea ce el numeste
»varianta istorica a constiintei de sine a maghiarimii”. In Jegyzetek a transzilva¬
nizmusrol/Note despre transilvanism (publicat ín Utunk, 14 dec. 1973) acesta
vorbeste de utopia transilvanismului, arätând cä un spirit transilvan unitar si
etern nu a existat niciodatä. Cariera transilvanismului a depins in mare mäsu¬
rä de alternanta realism/romantism in evolutia fenomenului cultural maghiar
din Romänia. In anii 1920 predomina curentul gi imboldul realist, ideologia
transilvanä facilitänd procesul de resuscitare culturalä de dupä 1918. In anii
1930 transilvanismul romantic sau romantios, mitologizant ia avänt, probabil
in urma numeroaselor esecuri socio-politice. Läng e de pärere cä transilvanis¬
mul anilor 1920, a fost o ideologie politicä ce exprima tensiunile si dihotomiile
dintre constiinta maghiarä nationalä si regionalä. Utilitatea si efectele transil¬
vanismului trebuie judecate nu dupä criterii posterioare momentului in care
aceastä ideologie actiona, ci dupä criteriile acelui timp.
Bányai Läszlö explicä transilvanismul helikonist prin constiinta isto¬
ricä specialä a maghiarimii ardelene. Gäll Ernö subliniazä nevoia apropierii
culturale romäno-maghiare. Särreti Sändor analizeazä bazele sociologice ale
fenomenului. In lucrarea Eszmék, intézmények, ideológiák Erdélyben. Tanul¬
mányok Nagy György subliniazá cáteva aspecte esentiale legate de evolutia