Page 53 [53]
52 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC
Rolul lor e cu atät mai mare cu cät modelele, tendintele vremii sunt mai nume¬
roase si mai periculoase. Contracararea unor fenomene precum iresponsabila
inchidere in trecut sau in amintiri, evocärile cosmetizate, nu este ugoarä.
Confruntärile si adversitätile dintre oameni, grupuri si popoare, este de
pärere criticul maghiar, pot fi privite obiectiv si deconstruite numai prin evi¬
dentierea unor fapte uitate sau mascate, prin abordarea, färä cosmetizäri si par¬
ti-pris-uri ale unor evenimente si atitudini de demult. Se pune problema dacä
ideea transilvanä nu e cumva vetustä, dacä mai are rost sau finalitate studierea
acestei diferente specifice. Räspunsul criticului e categoric favorabil transilva¬
nismului. Operele in sine, scoase din contextul social care le-a generat, pot fi
explicate, dar explicatia poate päcätui prin incompletitudine. Istoria stä pititä
undeva indärätul lor. Pe 15 septembrie 1920, primul numär al revistei Napkelet
formuleazä o intrebare privitoare la relatiile culturale romäno-maghiare. „In
mijlocul furtunilor politice doar cultura e acel punct de comunicare care se
ridicä, asemeni unui far, din spumoasele valuri ale urii”'"?. intrebarea va sus¬
cita raéspunsuri, spre exemplu Constantin Radulescu Motru, redactorul Ideii
europene atinge, in articolul Comunitatea culturilor/A kulturdk kéz6ssége, la
care am facut referire mai devreme, problema delicata dar cat se poate de reala
a instinctului de superioritate afisat, pe rand, de fiecare.
Dupä 1918, singura modalitate de supravietuire era o reinnoire interna.
Personalitätile timpului recunosteau cä singura cale care poate fi urmatä e o
reevaluare a trecutului cu o recunoastere a greselilor, o reorientare, o reformare
a modului de gândire si construirea unui sistem institutional cultural eficient.
Primii ani de dupä Unire se caracterizeazä prin färâmitarea în centre cultura¬
le multiple, regionale (dovadä stau numeroasele reviste, societäti literare). La
mijlocul anilor 1920 se resimte tot mai puternic o tendintä contrarä, de centra¬
lizare (aparitia marilor institutii culturale). Momentul nasterii grupärii Helikon
coincide cu momentul stabilirii unei relative unitati literare.
Aceste incercäri de schimbare de paradigmä au existat si in anii 1920, dar
s-au intensificat in anii 1930. Existau douä piloane, pe care aceste incercäri se
puteau sprijini: traditia multiculturalitätii sau a coexistentei culturilor si recu¬
noasterea unui fapt esential — necesitatea schimbärii climatului si spiritualitätii
timpului. Dupä momentul de colaps total vindecarea putea veni numai prin mo¬
bilizare. Reflexul de autoconservare odatä pus in functiune a condus la crearea
primelor institutii culturale stabile. Un sistem institutional stabil este simptomul
unei culturi mature. Presa a functionat destul de bine, in ciuda conditiilor de
cenzurä, beletristica a cärei mamä-surogat, spunea publicistul Krenner Miklös
(care semna Spectator), era, aläturi de revistele literare efemere, presa cotidianä.
Conditiile socio-politice interbelice au ingreunat uneori dezvoltarea rela¬
tiilor culturale romano-maghiare, prin fränare sau prin inducerea unor contra¬
112 Idem, op. cit., 1984, p. 19.