Page 30 [30]
1.2. PEISAJUL LITERAR INTERBELIC 29
contribuie la renasterea patriotismului, stabilindu-se o legáturá, e drept, destul
de fragilä, intre identitatea artisticä si identitatea nationalä. Aspectul contra¬
dictoriu si tensionat al culturii vieneze se datoreazä si formärii constiintei si
identitätii austriece, distinctä de cultura germanä. Acest context favorizeaza o
literaturä reflexivä, inclinatä spre psihologie, preocupatä profund de figura ar¬
tistului, surprins in evolutia relatiilor lui sociale. O tendintä a acestei literaturi
a fost numitä „apocalipsa veselä”, o alta fiind o criticä a culturii care cunoaste
o crestere a bestialitätii care caracterizazä modernitatea. Viena de la 1900, acest
laborator de cercetare a distrugerilor lumii ,,poate fi descris in mod succesiv ca
leagán al nenuméaratelor inovatii care au marcat lumea moderna si ca loc unde
au fost formulate cele mai apocaliptice si profetice critici aduse chiar acestei
lumi”*. Nu poate fi intamplator faptul ca, ín literatura romana si ín cea ma¬
ghiarä (in special din Ardeal) identitatea artisticä se defineste concomitent cu
identitatea nationalä. Universul multinational face ca intelectualii sä facä din
problema identitätii o inepuizabilä sursä de inspiratie si reflectie“!.
Un alt posibil import vienez (evident, cu un firesc decalaj temporal) ar
putea fi tematica discursului literar si estetic. Pollak vorbeste de trei teme mari
care structureazä si preocupä viata intelectualä si artisticä a Vienei: identitatea
culturalä si nationalä, puritatea artisticä si raporturile dintre sexe“. Cele trei
teme sunt prezente intr-un mod pregnant si in discursul cultural romänesc si
maghiar (cäteva exemple abordate in aceastä lucrare: transilvanismul sau arde¬
lenismul - ca discurs identitar; principiul artei pentru artä promovat de Sbu¬
rätorul, respectiv Nyugat, dar si de Gänd romänesc si Erdelyi Helikon; schim¬
barea rolurilor traditionale in Mara). Vorbind de o literaturä austriacä, Jacques
le Rider aduce in discutie si o definire a austricitätii in literaturä, cu un set de
teme (castelul) si forme (eseul, aforismul) aferente. Dacä luäm in considerare
asertiunile lui Pollak de tipul: ,,in presa, critica vieneza ridica in slavi inflorirea
unei arte specific austriece, cosmopolitä, opusä oricärui nationalism... aceasta
artä e chematä sä formeze... sufletul austriac”“, nu putem sä nu ne gändim la
faptul cä transilvanistii incercau, in acelasi mod, sä defineascä un suflet tran¬
silvan, o artä specific transilvanä.
Modernitatea vienezä este, in opinia lui Jacques le Rider, „o modernitate
temperatä, la jumätatea distantei dintre traditie si avangardä”*. Elita culturalä
vienezä, bine delimitatä social, „cu imbinarea sa neobisnuitä de provincialism
si cosmopolitism, de traditionalism si modernism”* diferä substantial de cea
din celelalte capitale europene. Träsäturile definitorii ale acestei „republici a
literelor” sunt dragostea pentru patrie care se contopeste cu dragostea pentru
40 Idem, p. 9.
41 Ibidem, p. 181.
42 Ibidem, p. 8.
43 Ibidem, p. 133.
44 Jacques le Rider, Europa Centralä sau paradoxul fragilitätii, Iasi, Polirom, 2001, p. 83.
45 Carl. E. Schorske, Viena fin-de-siecle, Iasi, Polirom, 1998, p. XXVI.