leni si bucovineni cunostea limba germanä si se formase in zona ei de iradiere.
Foarte multi dintre scriitorii acestor provincii erau plurilingvi, si erau la curent
cu ceea ce se petrecea in literaturile romänä, maghiarä si germanä. Se manifestä
o incercare de depäsire a unui spirit provincial si preocupäri tot mai intense
pentru europenism. Dupä 1918 se produce un fenomen de mutatie valoricä. Li¬
teratura misionarä, propagandisticä cedeazä locul unei alte literaturi, eliberate
de acest impuls militant, cu un ethos sublimat. Literatura rosturilor imediate
pierde teren in favoarea artei cu semnificatii permanente. „Trecerea de la cultu¬
ralismul pragmatic la o literaturä sincronä cu fenomenul literar universal este
acceleratä de Gänd romänesc prin surparea cätorva prejudecäti si inaugurarea
unei orientäri in consonantä cu noile imprejuräri social-istorice”’”. Mitologia
utilului incepe sä se surpe.
Epoca interbelicä e perioada cu cea mai mare deschidere cätre spiritualita¬
tea europeanä. Tot acum se fac cele mai multe traduceri, si se citeste mult. „Se
diversificä acum centrele de interes cultural, Parisul nemaifiind unicul reper
al intelectualilor romani, cum se intamplase decenii de-a randul”**. Spiritul
veacului, atät de intens imbratisat de intelectualii romani, are rädäcini adänc
infipte in spiritul modernitätii vieneze. Spiritul central-european este profund
impregnat de spiritul vienez, in sensul acceptärii pluralitätii ca valoare in sine.
Una din primele publicatii stiintifice de literaturä comparatä din Europa, Acta
litterarum Comparationis apare la Cluj, intre anii 1877 si 1890, fiind editatä de
Hugö Meltz (scolit in Germania si coleg cu Nietzsche la Leipzig), aceasta fiind
deci prima publicatie care-gi propunea abordarea comparativä a literaturilor
germanä, romänä, maghiarä in special.
Michael Pollak oferä in Viena 1900. O identitate ränitä o analizä a rolului
jucat de Viena in propagarea modernismului in Europa Centralä: „in conditiile
particulare ale cämpului cultural vienez, nu este deci surprinzätoare dezvolta¬
rea unui discurs patriotic definit de functia sa politicä, chiar si in cazul celor
care suntin punctul de a face artä pentru artä... literatura vienezä se instaleazä
adesea intr-un fel de luptä impotriva istoriei in numele apärärii anumitor valori
culturale si estetice transistorice. Fatä de o realitate politicä inextricabilä, arta
si cultura igi asumä ca rol esential apärarea valorilor pe care politica, dintr-o
necesitate internä, pare doar sä le distrugä: mitul austriac care stä la baza lite¬
raturii sfärsitului de secol propune inlocuirea politicii valorizärii cu anumite
valori estetice... arta pentru artä, in variantä vienezä, se prezintä ca mod de
gestiune a unei identitäti culturale si nationale ränite si a cuceririi unei iden¬
titäti de artist". Modernitatea de la 1900 si efervescenta artisticä si intelectu¬
ala a Vienei aduce deci un fenomen interesant — estetismul artei pentru arta
37 V. Fanache, Gand romdnesc si epoca sa literard, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1973,
p. XLVII.
38 Carmen Matei Musat, Romanul romänesc interbelic, Bucuresti, Humanitas, 1998, p. 16.
39 Michael Pollak, Viena 1900. O identitate rdnitd, Iasi, Polirom, 1998, pp. 7-8.