Page 84 [84]
OCR
2.4. TRANSILVANISMUL LA ROMÁNI 83 indelungatä prejudecatä. Ea vroia sä probeze conservatorismul estetic si rezistenta la nou in formele sale calofile, a ardelenilor”*. Liviu Rebreanu scria, ín 1929, in prefata la volumul Povestitori unguri ardeleni: „Arta acestor creatori nu e niciodatd un simplu joc de cuvinte, sunete sau intentii. Scriitorul ardelean, mai mult parcd decät cel din alte pärti, se simte vesnic legat cu pämäntul si socoteste arta un apostolat. De aceea si literatura aceasta reoglindeste mai puternic sufletul poporului, cu dorurile, bucuriile si sperantele sale”*. Tot acolo, Rebreanu trece in revista acele puncte comune care-i apropie pe scriitorii din acest spatiu spiritual. ,, Transilvania e leagdnul unei literaturi cu totul specifice nu numai pentru unguri, dar si pentru noi, si pentru germani. Scriitorii ndscuti aici au toti o tradsdturd comund care s-ar putea numi eticism. Arta acestor creatori nu e niciodatä un singur joc de cuvinte, sunete sau intentii°®. Existenta unui specific literar ardelean este o idee acceptata atat de literatii romani, cat si de cei maghiari. „Intelectualul ardelean, scrie Bucur Tincu, bazându-se pe traditie, serveste societatea, cel izolat si cel chinuit de dureri personale, cel snob si innoitor universal sau extravagant nu are ecou social. Caracteristica principalä a intelectualului ardelean este activismul si dinamismul in formare continua”. Nicolae Iorga tsi exprima parerea despre sufletul ardelean inca prin 1922, fntr-un interviu acordat unui ziar. Potrivit istoricului roman, sufletul ardelean isi extrage seva si esenta din trecutul istoric comun si geografia aparte, specialä: „insä sufletul ardelean, drag si necesar tuturor, nu poate fi titlu de drept pentru izolare, ci un element moral influentadnd in chip determinant si propulsator, deschis pentru toate curentele sänätoase ale epocii. Cele trei natiuni natural cá au legäturi stränse cu partea natiunii care locuieste in altä parte. De aici decurg douä lucruri: sufletul ardelean, cu experientele cäpätate si posibilitätile lui, poate fi de mare folos pentru cultura neamului respectiv, iar din aceste pärti din afara Ardealului täsnesc influente puternice si necesare sufletului ardelean. Deci forte invizibile il mänä spre noi sinteze de civilizatie care in chip firesc trebuie sd ajungä la marile corpuri nationale””. Concluzia fireascä ce se desprinde de aici ar fi cä sufletul ardelean ar fi chintesenta sau rezultanta interferentelor dintre cele trei literaturi, chiar si ceea ce se scrie dincolo de hotarele geoculturale ale regiunii. Pictorul Catul Bogdan considerä sufletul ardelean o rezultantä a mediului occidental, in care au träit ardelenii: „oamenii se caracterizeazä prin seriozitate si inclinare spre aprofundare a problemelor. Aici existä vechea si neclintita fortä culturalä a satului romänesc. In picturä e caracteristicä sobrietatea, plenitudinea si robustetea culorii””. 48 Mircea Zaciu, op. cit., 1996, p. 16. 49 Ioan Lupu, Povestitori unguri ardeleni, 1928, p. 4. 50 Idem, p. 4. 51 Avram P. Todor, op. cit., 1983, p. 306. 52 Idem, p. 307. 53 Ibidem, p. 307.
