Oldal 84 [84]
2.4. TRANSILVANISMUL LA ROMÁNI 83
indelungatä prejudecatä. Ea vroia sä probeze conservatorismul estetic si rezis¬
tenta la nou in formele sale calofile, a ardelenilor”*.
Liviu Rebreanu scria, ín 1929, in prefata la volumul Povestitori unguri arde¬
leni: „Arta acestor creatori nu e niciodatd un simplu joc de cuvinte, sunete sau
intentii. Scriitorul ardelean, mai mult parcd decät cel din alte pärti, se simte ves¬
nic legat cu pämäntul si socoteste arta un apostolat. De aceea si literatura aceasta
reoglindeste mai puternic sufletul poporului, cu dorurile, bucuriile si sperantele
sale”*. Tot acolo, Rebreanu trece in revista acele puncte comune care-i apropie
pe scriitorii din acest spatiu spiritual. ,, Transilvania e leagdnul unei literaturi cu
totul specifice nu numai pentru unguri, dar si pentru noi, si pentru germani. Scri¬
itorii ndscuti aici au toti o tradsdturd comund care s-ar putea numi eticism. Arta
acestor creatori nu e niciodatä un singur joc de cuvinte, sunete sau intentii°®.
Existenta unui specific literar ardelean este o idee acceptata atat de litera¬
tii romani, cat si de cei maghiari. „Intelectualul ardelean, scrie Bucur Tincu,
bazându-se pe traditie, serveste societatea, cel izolat si cel chinuit de dureri
personale, cel snob si innoitor universal sau extravagant nu are ecou social.
Caracteristica principalä a intelectualului ardelean este activismul si dinamis¬
mul in formare continua”.
Nicolae Iorga tsi exprima parerea despre sufletul ardelean inca prin 1922,
fntr-un interviu acordat unui ziar. Potrivit istoricului roman, sufletul ardelean
isi extrage seva si esenta din trecutul istoric comun si geografia aparte, specialä:
„insä sufletul ardelean, drag si necesar tuturor, nu poate fi titlu de drept pentru
izolare, ci un element moral influentadnd in chip determinant si propulsator,
deschis pentru toate curentele sänätoase ale epocii. Cele trei natiuni natural
cá au legäturi stränse cu partea natiunii care locuieste in altä parte. De aici
decurg douä lucruri: sufletul ardelean, cu experientele cäpätate si posibilitätile
lui, poate fi de mare folos pentru cultura neamului respectiv, iar din aceste
pärti din afara Ardealului täsnesc influente puternice si necesare sufletului
ardelean. Deci forte invizibile il mänä spre noi sinteze de civilizatie care in
chip firesc trebuie sd ajungä la marile corpuri nationale””. Concluzia fireascä
ce se desprinde de aici ar fi cä sufletul ardelean ar fi chintesenta sau rezultanta
interferentelor dintre cele trei literaturi, chiar si ceea ce se scrie dincolo de
hotarele geoculturale ale regiunii. Pictorul Catul Bogdan considerä sufletul ar¬
delean o rezultantä a mediului occidental, in care au träit ardelenii: „oamenii
se caracterizeazä prin seriozitate si inclinare spre aprofundare a problemelor.
Aici existä vechea si neclintita fortä culturalä a satului romänesc. In picturä e
caracteristicä sobrietatea, plenitudinea si robustetea culorii””.
48 Mircea Zaciu, op. cit., 1996, p. 16.
49 Ioan Lupu, Povestitori unguri ardeleni, 1928, p. 4.
50 Idem, p. 4.
51 Avram P. Todor, op. cit., 1983, p. 306.
52 Idem, p. 307.
53 Ibidem, p. 307.