Oldal 83 [83]
OCR
82 2. IDEOLOGII CULTURALE ARDELENE angajatá. Literatura are o functie educativá si moralá, este literatura lui Homo moralis. Scriitorul are o responsabilitate mare si i se cer standarde artistice, estetice si morale inalte. In articolul Az igazi erdélyi szellemiség/Adevarata spiritualitate ardeleaná" Kacsó Sándor atinge problema implicatiilor politice ale transilvanismului, atunci cánd spune cá acesta nu este un construct exclusiv cultural sau politic, ci este mai degrabá un tip de atitudine — practicá sau spiritualá — care poate fi adoptat atát ín literaturá, cát si ín politicá. Transilvanismul este, in aceasta acceptiune, un program de lucru si un curent, a cárui nesansá a fost tocmai mitizarea si glorificarea excesivá. Rezultatul acestei proiectári ín mit a fost catalogarea transilvanismului estetic drept regionalism minor si a celui politic drept trádare. Kacsó atinge ín acelasi articol si chestiunea originilor transilvanismului románesc. El aduce ín discutie Dieta ardeleaná din 1863-64, unde, dupá párerea lui, románii au folosit argumentatia si discursul de tip transilvanist pentru a-si servi cauza. Cum anume? Episcopul Sulutiu vorbea acolo despre egalitatea tuturor natiunilor, sugeránd ca toate limbile vorbite ín Ardeal sá deviná limbi obligatorii ín scolile de stat. Concluzia epsicopului: La urma urmei, multitudinea limbilor de la aceastá Dietá reflectá Transilvania ínsási, faptul cá Transilvania este prin definitie plurilingvá anuntá deja discursul transilvanist din anii 1920. Un alt text ín care chestiunea transilvanismului románesc transpare cu claritate este articolul de intampinare semnat de Kádár Imre (Új román folyoirat Erdelyben/O revistä romäneascä nouä in Ardeal), in care autorul salutä aparitia revistei Darul Vremii, apreciatä ca prima incercare de promovare a transilvanismului cultural in cercurile intelectuale romänesti*. De asemenea, Koväts Jözsef scrie un alt articol in Päszortüz, unde vorbeste de George Cosbuc si de St. O. Iosif ca despre reprezentantii transilvanismului literar romänesc””. Problema transilvanismului a fost diferit perceputä si dezbätutä in publicatiile românesti ale vremii. S-au näscut studii consacrate problemei Transilvaniei sub semnätura lui D. Popovici (1943), Ion Breazu (1944), G. Ibräileanu, E. Lovinescu, G. Cälinescu, Ion Chinezu etc. „S-a recunoscut unanim energia explozivä pe care aceastä provincie romäneascä o aduce, incepänd cu Scoala ardeleanä, in miscarea de idei a natiunii, dar si in fertilizarea unor capitole literare ca poezia ori romanul ... propulsarea epicului, socialului, etnicului si eticului, categorii majore, necesare unei literaturi tinere adeseori ispititä de miraje venite de departe sub cuväntul unei integräri in ritmuri europene. Intre traditie si modernitate ... Transilvaniei i s-a rezervat fieful Traditiei printr-o 45 Text apärut in Erdelyi Helikon, 1938, 35-41, si reprodus in Pomogäts Bela, 2008, pp. 537543. 46 Kädär Imre, „Üj román folyóirat Erdélyben", in Erdélyi Helikon, nr. 4 , aprilie 1930, pp. 340-341, az új román folyóiratot, amelyben szívesen sejtjük a modern, politikafölötti kultúr-transzilvanizmus első román kísérletét. 47 Kováts József, , Legújabb erdélyi román líra", in Pásztortűz, nr. 8, aprilie 1930, pp. 184185.
