Page 53 [53]
OCR
52 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC Rolul lor e cu atät mai mare cu cät modelele, tendintele vremii sunt mai numeroase si mai periculoase. Contracararea unor fenomene precum iresponsabila inchidere in trecut sau in amintiri, evocärile cosmetizate, nu este ugoarä. Confruntärile si adversitätile dintre oameni, grupuri si popoare, este de pärere criticul maghiar, pot fi privite obiectiv si deconstruite numai prin evidentierea unor fapte uitate sau mascate, prin abordarea, färä cosmetizäri si parti-pris-uri ale unor evenimente si atitudini de demult. Se pune problema dacä ideea transilvanä nu e cumva vetustä, dacä mai are rost sau finalitate studierea acestei diferente specifice. Räspunsul criticului e categoric favorabil transilvanismului. Operele in sine, scoase din contextul social care le-a generat, pot fi explicate, dar explicatia poate päcätui prin incompletitudine. Istoria stä pititä undeva indärätul lor. Pe 15 septembrie 1920, primul numär al revistei Napkelet formuleazä o intrebare privitoare la relatiile culturale romäno-maghiare. „In mijlocul furtunilor politice doar cultura e acel punct de comunicare care se ridicä, asemeni unui far, din spumoasele valuri ale urii”'"?. intrebarea va suscita raéspunsuri, spre exemplu Constantin Radulescu Motru, redactorul Ideii europene atinge, in articolul Comunitatea culturilor/A kulturdk kéz6ssége, la care am facut referire mai devreme, problema delicata dar cat se poate de reala a instinctului de superioritate afisat, pe rand, de fiecare. Dupä 1918, singura modalitate de supravietuire era o reinnoire interna. Personalitätile timpului recunosteau cä singura cale care poate fi urmatä e o reevaluare a trecutului cu o recunoastere a greselilor, o reorientare, o reformare a modului de gândire si construirea unui sistem institutional cultural eficient. Primii ani de dupä Unire se caracterizeazä prin färâmitarea în centre culturale multiple, regionale (dovadä stau numeroasele reviste, societäti literare). La mijlocul anilor 1920 se resimte tot mai puternic o tendintä contrarä, de centralizare (aparitia marilor institutii culturale). Momentul nasterii grupärii Helikon coincide cu momentul stabilirii unei relative unitati literare. Aceste incercäri de schimbare de paradigmä au existat si in anii 1920, dar s-au intensificat in anii 1930. Existau douä piloane, pe care aceste incercäri se puteau sprijini: traditia multiculturalitätii sau a coexistentei culturilor si recunoasterea unui fapt esential — necesitatea schimbärii climatului si spiritualitätii timpului. Dupä momentul de colaps total vindecarea putea veni numai prin mobilizare. Reflexul de autoconservare odatä pus in functiune a condus la crearea primelor institutii culturale stabile. Un sistem institutional stabil este simptomul unei culturi mature. Presa a functionat destul de bine, in ciuda conditiilor de cenzurä, beletristica a cärei mamä-surogat, spunea publicistul Krenner Miklös (care semna Spectator), era, aläturi de revistele literare efemere, presa cotidianä. Conditiile socio-politice interbelice au ingreunat uneori dezvoltarea relatiilor culturale romano-maghiare, prin fränare sau prin inducerea unor contra112 Idem, op. cit., 1984, p. 19.
