George A. Petre, M. G. Samarineanu, Katona Bela, Hegedüs Sändor). Revista
Familia lansa, in septembrie 1935, o anchetä printr-un chestionar trimis elitei
culturale romänesti si maghiare. Räspunsurile au fost publicate in numerele sale
din septembrie-decembrie 1935. Intrebärile cuprinse in chestionar au fost: 1.
Credeti posibilä o colaborare culturalä romäno-maghiarä? 2. Dacä da, cum ve¬
deti aceasta colaborare? Ce eforturi trebuie fäcute si intr-o parte gi in cealaltä? 3.
Cultura ambelor popoare poate forma piedestal suficient pentru ridicarea mare¬
lui monument al intregirii? 4. Poate contracara scriitorul cu scrisul säu actiunea
de dezbinare pe care, constient sau inconstient, o desfäsoarä politicienii? 5. Ce
credeti de curentul de apropiere pornit la Oradea de revista Familia?
La anchetä au räspuns 12 scriitori romäni si 13 scriitori maghiari. Toate
räspunsurile se nasc dintr-o dorintä evidentä de deschidere si intelegere. Ca¬
mil Petrescu si Berde Märia cautä bazele apropierii unei elite intelectuale in
formele primitive ale vietii populare. Corneliu Moldoveanu si Babits Mihäly
se pronuntä impotriva terorii minciunii pe plan international. Romulus Dianu
si Tabéry Géza gäsesc cä modul cel mai eficace de a deconstrui sovinismul e
ironia. „In spatele scriitorilor care s-au adunat in grädina Cercului Ziaristilor
din Oradea simtim zvärcolirile Europei sfäsiate in tabere opuse si marea hi¬
merä a colaborärii romäno-ungare nu e altceva decät un sector al universalei
cooperation intellectuelle ce se infiripa sub egida Ligii Natiunilor. Cu un an
dupa ancheta Familiei Huizinga si Paul Valéry au sa se sfätuiascä in Palatul
Parlamentului maghiar despre salvarea valorilor spirituale ale unei lumi ce se
scufunda incet, dar necontenit, in präpastia ascunsä sub calmul aparent dintre
cele douä räzboaie mondiale”*®.
in Ancheta Familiei, Ne putem intelege noi si ungurii?, M. G. Samarineanu
scrie cä intälnirea scriitorilor romäni si maghiari preconizatä a avea loc in 29
decembrie s-a amänat din cauze tehnice, deci interferenta politicului nu poate
fi acuzatä. Majoritatea räspunsurilor solicitä un program sistematizat de tradu¬
ceri, si, crede publicistul, pentru a contracara dezbinarea, actiunea culturalä nu
este suficientä, dar e mäcar un prim pas.
Szemlér Ferenc scrie: „cu toate deosebirile intre ele ambele aceste popoare
sunt purtätoarele aceluias spirit european. Atät cultura romäneascä, cät si cea
maghiarä s’au näscut si s’au desvoltat sub influenta Apusului. Avand aceias ori¬
ginä nu va fi greu sä gäsim fntre ele 0 punte de trecere”®’. Markovits Rodion scrie:
„e de altfel ceva de neinchipuit ca douä popoare invecinate, douä popoare cari
pe altä tärämuri au, vränd-nevränd contact permanent, sä nu aibä si un schimb
de valori culturale, sä nu se cunoascä si in ceeace au ele superior si etern”™.
Cezar Petrescu acuzä pericolul decäderii cauzei culturale la statutul de joc
politic, „imediat ideia ar deveni o minge electoralä svärlitä dela unii la altii.