Seite 25 [25]
24 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC
perioada interbelicä, la Gala Galaction, realismul e intretäiat de insertii lirice,
la cel de-al doilea de viziuni esoterice sau fantastice ... la Sadoveanu si Gala
Galaction incäntä fraza coloratä, bazatä pe ritmuri largi, materia dobändind
reverberatii poetice. Agärbiceanu cultivä, ca si Brätescu-Voinesti, naratiunea
liniarä, de facturä clasicä. La acestia, ca sila Emil Girleanu, Spiridon Popescu,
I. I. Mironescu, N. Dunäreanu, V. Demetrius, constantä e compasiunea pentru
oprimati. Scrisul intelectualist, abstract, analitic nu are incä partizani, centrul
de interes revenind aspectului etico-social. Singur D. Anghel, dispärut tragic,
imprimä prozei o noutate de ton modernä”*.
Literatura de dinainte de 1920 este preponderent liricä si nuvelisticä. Pre¬
dominä proza minorä de orientare ruralä si stilul decorativ, idilizant. Numele
care au rezistat probei timpului sunt cele ale lui Sadoveanu, Agärbiceanu. In
1904, apar volumele Povestiri, Dureri inäbusite, Crdsma lui Mos Precu, Soimii
de Mihail Sadoveanu. Un an mai tarziu acelasi autor publica Povestiri din räz¬
boi, iar Agärbiceanu scoate De la tard. in anul 1906, scriitorul moldovean scrie
Floare ofilitä, apoi in 1907 Insemnärile lui Neculai Manea, în 1908 Duduia
Margareta, O istorie de demult si Oameni si locuri. in 1909, lui Sadoveanu
îi apare Cântecul amintirii, lui lon Agârbiceanu In clasa cultä, iar Caragiale
publica Kir Ianulea. in 1910, preotul-scriitor ardelean publica Douä iubiri, In
intuneric, Doi bátráni si Präpastia, iar un an mai tärziu volumul Povestiri. Sa¬
doveanu scoate in 1911 Apa mortilor, in 1912 Bordeienii si alte povestiri, iar in
1915 urmeazä romanul Neamul Soimärestilor.
Romanul romänesc se dezvoltä pänä la momentul Jon discontinuu si sin¬
copat. Pompiliu Constantinescu observä caracterul prin excelentä social al ro¬
manului romänesc antebelic si omniprezenta categoriei melodramaticului, ca
surogat al tragicului. La sfârsitul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului
XX predominä, de aceea, figura parvenitului si a inadaptatului. Cultivarea pro¬
zei scurte e scoala necesarä intemeierii romanului prin generatia lui Sadovea¬
nu si Rebreanu, neuitändu-se, momentele de referintä reprezentate, totusi, de
Mara lui Ioan Slavici, care apare in volum in 1906, si de Arhanghelii de Ion
Agärbiceanu, din 1914.
Garabet Ibräileanu (Creatie si analizä) si Mihai Ralea (De ce nu avem ro¬
man?) sesizeazä si ei lirismul romanului romänesc antebelic. Lovinescu remar¬
cä acest lirism ca pe un factor deopotrivä pozitiv: „Dacä ruralismul literaturii
sämänätoriste nu are decät o importantä socialä si de mic efect asupra esteticei,
lirismul ei, adicä atitudinea subiectivä de exaltare, are o consecintä cu mult
mai importantä asupra calificatiei estetice. Scäpänd din cätusele romantismu¬
lui sämänätorist, in etape necesare, poezia noasträ epicä a evoluat spre creatia
obiectivä, adicä spre maturitate””. Romanul realist prin metodä si epic, prin
amploarea planului apare odatä cu Ion.
28 Const. Ciopraga, op. cit., 1970, p. 449.
29 Eugen Lovinescu, op. cit., 1937, p. 186.