Oldal 23 [23]
22 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC
Nemoianu, bunul mosier, nobilul patriarhal, satul, targul de provincie, decorul
temperat, climatul temperat (motive prezente atät in literatura romana, cat si
in cea maghiara de la inceputul secolului). Idilicul evita, de obicei, motivul
brazilor, a stäncilor ascutite, a pietrelor golase, cämpiile vaste, desertul, marea
(Mircea Zaciu remarcä absenta motivului märii la scriitorii ardeleni). Idilicul
evitä, de asemenea, extazul si sentimentele intense, pasiunile violente, boala
lungä, moartea näprasnicä, forfota si viteza orasului. Imaginea lumii idilice se
caracterizeazä printr-o stränsä legäturä cu natura, integrarea in ritmurile natu¬
rale ale alternantei muncä-odihnä, ale schimbärii anotimpurilor si a värstelor,
sentimentul de sigurantä dat de viata in mijlocul comunitätii, constituirea unui
microcosmos care e, de fapt, o lume completa intr-un spatiu resträns. Idilic este
de multe ori sinonim, crede Nemoianu, cu rural’’, ceea ce explicä sau justificä
prezenta masiva a idilicului in literatura rurala romana si maghiara. La incepu¬
tul secolului XX, clasa de mijloc este deja suficient de bine consolidata: cu cat
starea ei material-financiarä e mai buna, cu atät creste gradul ei de educatie si
setea de cultura. Editarea de carti si de reviste, respectiv spectacolele teatrale
devin institutiile culturale cele mai solicitate. Mai tarziu isi face aparitia si un
fenomen care va insoti ca o umbra devenirea si evolutia modernizärii — cel al
funciarei solitudini a omului citadin. Aceastä singurätate si izolare a omului
modern e o formä evoluatä a fenomenului post-Reformä numit de cätre Szerb
Antal fenomenul „omului singur in fata lui Dumnezeu”.
In anii 1890 incepe sä se räspândeascä sentimentul fin-de-siècle importat
din Franta lui Baudelaire. Aceastä orientare francezä a literaturii maghiare isi
aflä un exponent in figura lui Ambrus Zoltän, nu atät prin scrierile sale, ci
mai ales prin felul de a concepe statutul de literat. El este primul care ince¬
pe sä vorbeascä despre scris ca despre o meserie, o profesiune, un mestesug.
Adeväratului scriitor, crede el, i se opune nu ne-scriitorul, ci scriitorul prost,
netalentat, diletantul. Se observä si o democratizare a tematicii literare, apar,
mai ales in lirica eroticä si eroi de o conditie modestä (florärese, modiste etc.).
Säracul päseste in Literaturä si devine Erou. O altä tendintä e cea a conservärii
valorilor traditionale, orientatä mai puternic spre cultura si inräurirea germanä.
O figurä importantä este scriitorul Gärdonyi G&za, cu tema lui preferatä: satul
väzut printr-o prismä realistä, purificatä de exagerärile idilizante.
Anii care au precedat Primul Räzboi Mondial reprezintä un punct culmi¬
nant in cultura maghiara — e vorba de epoca generatiei de la Nyugat. Revista cea
mai prestigioasä a primei jumätäti de secol XX apare in 1908 la Budapesta. No¬
utatea absolutä nu rezidä in evidenta orientare apuseanä, la care se referä titlul
ei (Nyugat/Apusul). Szerb Antal vede adevärata valoare a publicatiei in crearea
unui climat cultural care concilia deschiderea spre valorile literare occidentale
cu perspectiva autohtonä realistä, cu un feeling de maghiaritate care nu e in¬
27 Idem, p. 96.