Page 18 [18]
1.1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC 17
ristá e un amalgam ín care se recunosc puncte de vedere ale curentului natio¬
nal si popular de la Dacia literará, propozitii-cheie din gándirea social-politicá
eminescianá si teza asa-ziselor forme fárá fond de la baza conservatorismului
junimist"7. Arta se concepe in functie de natiune, iar natiunea inseamnä, in
genere, täränimea.
Eticul si etnicul se intrepätrund, iar literatura e un mijloc de instruire. Ide¬
ologul si conducätorul, intr-un timp, al revistei, Nicolae Iorga, facea apologia
observatiei profunde si realiste, indemna nu atät la „a imita o reproducere an¬
terioarä a naturii, ci de a infätisa caracteristicul, viata adäncä a naturii, aga cum
ea se oglindeste in ochii unui privilegiat””. Miscarea sämänätoristä continua,
intr-un fel, epoca eroicä a literaturii romäne de dinaintea criticismului junimist
- „confundänd etnicul cu esteticul, pe care Maiorescu le separase, ea a anulat,
crede Lovinescu, cästigurile generatiei precedente... etnicul a reapärut sub for¬
ma nouä a culturalului; literatura nu mai era privitä atät prin calitatea sa este¬
ticä, cät prin actiunea sa de educatie nationalä”°. Desi se declara de orientare
realistä, literatura Sämänätorului era de multe ori coplegitä de un pseudorea¬
lism naiv, de un neoromantism paseist si liric. Ideologia sämänätoristä nu e pro¬
priu-zis o ideologie, o doctrinä sau un program, ci mai degrabä o stare de spirit
orientatä spre lauda figurii täranului, glorificarea naturii si a trecutului istoric.
,Prin absenta constiintei estetice, literatura strict sämänätoristä se exclude de la
sine din sfera creatiei ... Nu se poate nega cä, la unii scriitori, pledoaria pentru
täränime a fost investitä în forme de artä. Revista a stimulat energiile si interesul
pentru culoarea localä; de mentionat increderea in potentialul spiritual propriu
poporului romän”"‘, In esentä, sämänätorismul este o formä de rezistentä a tra¬
ditiei la innoire, a nationalului la ceea ce iorghistii credeau a fi ne-national sau,
ín orice caz, sträin. Sämänätorismul are, deci, douä caracteristici fundamentale:
dragostea fatä de trecut (de unde tenta eroicä si patriarhalä a literaturii samänä¬
toriste) si dragostea fatä de tärani (de unde idealizarea vietii de la tarä).
Miscarea poporanistä si revista Viata romäneascä au marcat peisajul lite¬
rar romänesc in primele douä decenii ale secolului XX. Garabet Ibräileanu scria
in 1933, referitor la contextul in care Viata romäneascä apärea: „in 1906, cänd
a apärut revista, situatia era aceasta: sus o elitä socialä care nu cetea decät fran¬
tuzeste. Jos, un popor care nu cetea nimic. Apoi un neinsemnat curent literar
care transplanta in rom4neste literatura franceza (Convorbiri literare) .... si un
puternic curent täränist literar care ajunsese sä cearä oprirea cärtilor sträine de
aintra in tarä ca sä nu strice mintea romänilor si sä nu fie lovitä de concurentä
literarä täränistä”'!.
Ibidem, p. 56.
Nicolae Iorga, „Picturä gi statui”, in Sämänätorul, 1903, nr. 18, p. 287.
Eugen Lovinescu, op. cit., 1937, p.13.
Const. Ciopraga, op. cit., 1970, p. 67.
Idem, p. 72.
RPrROON
RO