Page 17 [17]
OCR
16 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC la care constiinta tragicä se imbinä cu protestul pasiv. Imaginea de epocä a realitätilor provinciei rämäne preponderent socialä, de raporturi intre indivizi si societate. Dominä, ca la balzacieni, interesul pentru fiziologia socialä, proza in ritm lent, cu armäturä descriptivä, corespunde personajelor cu sentimente comprimate”®. Marea galerie a invinsilor evolueazä tot mai frecvent in locuri unde nu s-a intämplat nimic. In scrierile care au ca temä provincia, viata tärgului abundä notatia, descriptia, cronica de atmosferä. O altä categorie de personaje o reprezintä täranii, dar nu glumetul lui Creangä, ci fäpturi ale resemnärii sau pästori singuratici. „Studiile de moravuri consemnate de la micä distantä, din interiorul epocii (modelul Balzac) ar fi fost elocvente. Incercärile lipsesc, fiind inlocuite cu retrospective, reconstituiri, la distantä de cäteva decenii ... Reconstituind destinul unui personaj comun, intr-un roman biografic Plecat färä adresä-1900, Cezar Petrescu sublinia in 1932 tatonärile, dezorientarea si marasmul de la inceputul secolului. incotro se îndrepta societatea romäneascä?; ce adresä cäutau tinerii plecati la drum odatä cu noul veac? Singularizarea e tragicä, färä suport, deoarece niciodatä individul nu s-a gäsit atât de suspendat în vid”. Traducerile din aceastä perioadä sunt relativ numeroase. Studiul Spiritul critic in cultura romdneascd de Garabet Ibräileanu porneste, de fapt, de la teza circulatiei valorilor. Singura conditie cerutä e ca textele traduse sä imbogäteasca pozitiv fondul national. Nicolae Iorga indeamnä si el sä se traducä, mai ales din englezä, italianä, germanä, spaniolä, rusä. Franceza ar insemna francofonie, si implicit decadentism. Cele mai reusite traduceri apartin insä domeniului liricii (amintim aici faptul cä George Cosbuc traduce Divina comedie, Octavian Goga traduce Tragedia omului sau volumul din 1909 al lui St. O. Iosif — Talmdciri. In ceea ce priveste proza, ea cade pe mana traducatorilor de ocazie. Secolul XX a debutat si a evoluat sub semnul sämänätorismului, penduland apoi la poporanism, la experientele moderniste, pentru a se ajunge, dupa razboi, la marea prozä realistä. Miscarea sämänätoristä, extinsa dupa 1903, era, de fapt, reactualizarea unor tendinte si idei mai vechi. Trebuie citatä in sprijinul afirmatiei noastre Revista noud (1887-1895) unde apare ideea de culturalizare, Tribuna lui Slavici organ al curentelor populare, Vatra. Foaie ilustratä pentru familie, in care se sustinea ideea reintoarcerii la vatra si la obärsia culturalä strämoseascä. Romänia junä (1899-1909) face apel la cunoasterea poporului, garantia artei sänätoase. La 2 decembrie 1901, apare revista Semänätorul, ortografiat dupä primele 26 numere Sämänätorul. Cadrele unei literaturi sänätoase sunt reprezentate de traditie si climatul rural, secondate de imperativul luminärii maselor. „Produs al unei multitudini de tendinte, cu substrat social, istoric si cultural, sämänätorismul trebuia sä aparä, in mod inevitabil, pe fondul contradictiilor de la inceputul secolului ... In esentä, ideologia sämänäto5 Idem, p. 13. 6 Ibidem, p. 14.
