Page 13 [13]
OCR
12 ARGUMENT ín general, studiile comparatiste románo-maghiare au abordat teme si toposuri aproape cliseizate, cum ar fi prietenia Ady-Goga, paralelismele dintre St. O. Iosif-Arany János, Eminescu-Madách, Jókai-Sadoveanu sau acelasi Sadoveanu-Móricz. In lucrarea noasträ ne-am propus sä abordäm alte segmente si teme, mai putin cele consacrate de cercetärile anterioare. Segmentul care nu a fost indeajuns cercetat, dar care oferä poate cel mai generos material de studiu este cel al interferentelor din domeniul prozei. Volumul intitulat Interferente culturale romäno-maghiare, elaborat dupä teza de doctorat Interferente narative romäno-maghiare in prima jumätate a secolului XX doreste sä se constituie intr-o paginä din studiul acestui segment uriag al interferentelor dintre proza romäneascä si cea maghiarä. Structura lucrärii a fost conceputä in trei pärti mari: Peisajul literar antebelic si interbelic, Ideologii culturale ardelene, Intersectäri si convergente tematice. Desi nu am dorit sä abordäm fenomenul interferentelor din perspectiva unei abordäri geografice, regionale a literaturii, majoritatea operelor sau scriitorilor abordati, precum si o bunä parte a subcapitolelor dedicate contextelor socioculturale, publicisticii sau sistemului institutional abordeaza figuri, ziare si evenimente legate de Transilvania. Lucrarea noastra nu intentioneazä sa fie un studiu al literaturii/literaturilor ardelene, dar interferentele romano-maghiare sunt prin forta lucrurilor legate de zona de convergentä culturalä care este Transilvania, de aici multele trimiteri la aceasta zona geografica (fara sa evitam necesarele trimiteri la contextul larg al literaturilor nationale, al influentei centrului etc.). Dintre scriitorii romani, accentul se pune in special pe Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, iar dintre cei maghiari, pe Móricz Zsigmond, Tamási Áron, Kuncz Aladár, Kemény János. Alegerea temei se bazeazá si pe un interes personal ín tematica relatiilor interculturale. Investigatia noasträ porneste de la ipoteza cá literatura reprezintá un mediu care oglindeste schimbárile sociale si culturale, studierea unor fenomene, teme sau motive sincrone ori alternativ prezente ín cele douá literaturi poate contribui la o mai bunä intelegere nu doar a relatiilor care au existat de-a lungul timpului intre cele douä sau intre oamenii de litere romäni si maghiari, ci sia modului in care cele douä tabere s-au privit, s-au citit, s-au tradus, au comunicat sau n-au comunicat. Originalitatea lucrärii se contureazä prin abordarea unor teme tabu cum ar fi existenta sau nonexistenta transilvanismului romänesc, urmärirea ecoului avut de miscarea transilvanistä interbelicä in presa romäneascä a timpului, deconstruirea unor stereotipii de interpretare, prezenta unor teme si/sau motive in opere literare rar sau deloc abordate in comparatismul romano-maghiar. Cum orice act de cunoastere, orice demers gnoseologic incepe si/sau se tmplineste prin cunoasterea de sine, cunoasterea mai temeinicä a literaturilor de lângä noi, a manifestärilor artistice din imediata noastra proximitate poate sa reveleze noi dimensiuni ale propriei noastre literaturi. Pätrunderea in adäncimile literaturilor care au evoluat in acelasi spatiu cultural poate induce o mai buna cunoastere de sine si de ceilalti,
