Page 13 [13]
12 ARGUMENT
ín general, studiile comparatiste románo-maghiare au abordat teme si to¬
posuri aproape cliseizate, cum ar fi prietenia Ady-Goga, paralelismele dintre
St. O. Iosif-Arany János, Eminescu-Madách, Jókai-Sadoveanu sau acelasi Sado¬
veanu-Móricz. In lucrarea noasträ ne-am propus sä abordäm alte segmente si
teme, mai putin cele consacrate de cercetärile anterioare. Segmentul care nu a
fost indeajuns cercetat, dar care oferä poate cel mai generos material de studiu
este cel al interferentelor din domeniul prozei.
Volumul intitulat Interferente culturale romäno-maghiare, elaborat dupä
teza de doctorat Interferente narative romäno-maghiare in prima jumätate a seco¬
lului XX doreste sä se constituie intr-o paginä din studiul acestui segment uriag al
interferentelor dintre proza romäneascä si cea maghiarä. Structura lucrärii a fost
conceputä in trei pärti mari: Peisajul literar antebelic si interbelic, Ideologii cultu¬
rale ardelene, Intersectäri si convergente tematice. Desi nu am dorit sä abordäm
fenomenul interferentelor din perspectiva unei abordäri geografice, regionale a
literaturii, majoritatea operelor sau scriitorilor abordati, precum si o bunä parte
a subcapitolelor dedicate contextelor socioculturale, publicisticii sau sistemului
institutional abordeaza figuri, ziare si evenimente legate de Transilvania. Lucra¬
rea noastra nu intentioneazä sa fie un studiu al literaturii/literaturilor ardelene,
dar interferentele romano-maghiare sunt prin forta lucrurilor legate de zona de
convergentä culturalä care este Transilvania, de aici multele trimiteri la aceasta
zona geografica (fara sa evitam necesarele trimiteri la contextul larg al literaturilor
nationale, al influentei centrului etc.). Dintre scriitorii romani, accentul se pune
in special pe Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, iar dintre cei ma¬
ghiari, pe Móricz Zsigmond, Tamási Áron, Kuncz Aladár, Kemény János.
Alegerea temei se bazeazá si pe un interes personal ín tematica relatii¬
lor interculturale. Investigatia noasträ porneste de la ipoteza cá literatura re¬
prezintá un mediu care oglindeste schimbárile sociale si culturale, studierea
unor fenomene, teme sau motive sincrone ori alternativ prezente ín cele douá
literaturi poate contribui la o mai bunä intelegere nu doar a relatiilor care au
existat de-a lungul timpului intre cele douä sau intre oamenii de litere romäni
si maghiari, ci sia modului in care cele douä tabere s-au privit, s-au citit, s-au
tradus, au comunicat sau n-au comunicat.
Originalitatea lucrärii se contureazä prin abordarea unor teme tabu cum ar
fi existenta sau nonexistenta transilvanismului romänesc, urmärirea ecoului avut
de miscarea transilvanistä interbelicä in presa romäneascä a timpului, deconstru¬
irea unor stereotipii de interpretare, prezenta unor teme si/sau motive in opere
literare rar sau deloc abordate in comparatismul romano-maghiar. Cum orice act
de cunoastere, orice demers gnoseologic incepe si/sau se tmplineste prin cunoas¬
terea de sine, cunoasterea mai temeinicä a literaturilor de lângä noi, a manifestäri¬
lor artistice din imediata noastra proximitate poate sa reveleze noi dimensiuni ale
propriei noastre literaturi. Pätrunderea in adäncimile literaturilor care au evoluat
in acelasi spatiu cultural poate induce o mai buna cunoastere de sine si de ceilalti,