Oldal 65 [65]
OCR
64 2. IDEOLOGII CULTURALE ARDELENE Tendintele regionale ale demersurilor culturale sunt incercäri de (re)gäsire a acestei coeziuni si a echilibrului. Dacä tendintele regionale apar in cultura literarä ardeleanä imediat dupä räzboi — transilvanismul promovat de intelectualii maghiari fiind un astfel de impuls regional prin excelenta -, cätre sfârsitul anilor 1920 apar tendinte si viziuni similare si in viata spiritualä si intelectualä romäneascä din Ardeal. Paralel cu aceste tendinte regionale va cästiga teren si ideea paneuropeanä sau ideea central-europeanä. Aceastä aläturare de literaturä regionalä si deschidere europeanä poate fi surprinsä, in primul ränd, la Kuncz Aladär si la Ion Chinezu?. Denis de Rougemont formuleazä o definitie a europeanului, unde insirä multe din caracteristicile umane care vor deveni si ingredientele ideologiei transilvane. „In aceastä mostenire culturalä de Rougemont descoperä secretul omului european. Este un om dialectic, dialogic, lipsit de speranta de a-si gäsi echilibrul altfel decät prin sinteze dificile, condamnat la alegere perpetuä, deci la constientizare, la punerea sub semnul intrebärii a tuturor rezultatelor si a tuturor valorilor, autorul creatiei... in laboratorul european... au apärut ideile de revolutie, pasiune si progres”°. Alte caracteristici, dupa Rougemont, ar fi gustul furios de a diferi, gustul de a fi original, spiritul de concurentä si nevoia de a-si exprima adeväratul eu’. De aici deducem obsesia autodefinirii, a I statement-urilor. Transilvanismul sau ardelenismul este, in fond, un astfel de I statement, un discurs identitar, un demers de autodefinire construit pe un set de idei si sintagme cheie care nu sunt, dupä cum vom vedea, neapärat inventii ardelene, ci sunt, multe dintre ele, constructe teoretice specifice discursurilor central- sau est-europene. Obsesia alteritatii si nationalismul sunt si ele caracteristicile europeanului. „Dislocarea indivizilor din mediul lor familial ii supune arbitrariului, anxietätii, nesigurantei materiale si morale, mentale si spirituale, omul devenind dezrädäcinat, izolat si dezorientat, deschis nationalismelor, pasiunilor eclectice si sistemelor totalitare”®. Probabil ca si migcärile de masä de dupa razboi au intretinut aceasta atmosferä, anxietatea indivizilor transformindu-se usor intr-o compensatoare urä pentru altii. Eugen Ionescu diagnosticheazä maladia spiritului cultural romän: criza cronicä de identitate si interesul obsesiv in legitimarea modelelor referentiale. Cultura maghiarä ardeleanä este, in opinia lui Stefan Borbely, o culturä a dramelor si exacerbärilor identitare. Un sentiment de insecuritate colectivä este detectabil si la romäni si la maghiari, de aici fobiile nationaliste®. 2 Pomogäts Bela, op. cit., 1983, p. 116. a transzilvän regionalizmust ügy tekintette, mint ennek a cselekvő humanizmusnak közép európai őrhelyét, s az erdélyi irodalomtól azt várta, hogy az országhatárok fölött átívelő európai szellemiség gondozója legyen. 3 Cristina Gheorghe, „Identitatea omului european la Denis de Rougemont”, in altera 26/27, anul XI, 2005, pp. 76-77. 4 Idem, p.78. 5 Ibidem, p.78. 6 John Neubauer-Marcel Cornis Pope, op. cit., 2004, p. 93.
