Seite 65 [65]
64 2. IDEOLOGII CULTURALE ARDELENE
Tendintele regionale ale demersurilor culturale sunt incercäri de (re)gäsire a
acestei coeziuni si a echilibrului.
Dacä tendintele regionale apar in cultura literarä ardeleanä imediat dupä
räzboi — transilvanismul promovat de intelectualii maghiari fiind un astfel de
impuls regional prin excelenta -, cätre sfârsitul anilor 1920 apar tendinte si
viziuni similare si in viata spiritualä si intelectualä romäneascä din Ardeal. Pa¬
ralel cu aceste tendinte regionale va cästiga teren si ideea paneuropeanä sau
ideea central-europeanä. Aceastä aläturare de literaturä regionalä si deschidere
europeanä poate fi surprinsä, in primul ränd, la Kuncz Aladär si la Ion Chinezu?.
Denis de Rougemont formuleazä o definitie a europeanului, unde insirä
multe din caracteristicile umane care vor deveni si ingredientele ideologiei
transilvane. „In aceastä mostenire culturalä de Rougemont descoperä secre¬
tul omului european. Este un om dialectic, dialogic, lipsit de speranta de a-si
gäsi echilibrul altfel decät prin sinteze dificile, condamnat la alegere perpetuä,
deci la constientizare, la punerea sub semnul intrebärii a tuturor rezultatelor
si a tuturor valorilor, autorul creatiei... in laboratorul european... au apärut
ideile de revolutie, pasiune si progres”°. Alte caracteristici, dupa Rougemont,
ar fi gustul furios de a diferi, gustul de a fi original, spiritul de concurentä si
nevoia de a-si exprima adeväratul eu’. De aici deducem obsesia autodefinirii, a
I statement-urilor. Transilvanismul sau ardelenismul este, in fond, un astfel de
I statement, un discurs identitar, un demers de autodefinire construit pe un set
de idei si sintagme cheie care nu sunt, dupä cum vom vedea, neapärat inventii
ardelene, ci sunt, multe dintre ele, constructe teoretice specifice discursurilor
central- sau est-europene.
Obsesia alteritatii si nationalismul sunt si ele caracteristicile europeanului.
„Dislocarea indivizilor din mediul lor familial ii supune arbitrariului, anxietätii,
nesigurantei materiale si morale, mentale si spirituale, omul devenind dezrädä¬
cinat, izolat si dezorientat, deschis nationalismelor, pasiunilor eclectice si siste¬
melor totalitare”®. Probabil ca si migcärile de masä de dupa razboi au intretinut
aceasta atmosferä, anxietatea indivizilor transformindu-se usor intr-o compensa¬
toare urä pentru altii. Eugen Ionescu diagnosticheazä maladia spiritului cultural
romän: criza cronicä de identitate si interesul obsesiv in legitimarea modelelor
referentiale. Cultura maghiarä ardeleanä este, in opinia lui Stefan Borbely, o cul¬
turä a dramelor si exacerbärilor identitare. Un sentiment de insecuritate colecti¬
vä este detectabil si la romäni si la maghiari, de aici fobiile nationaliste®.
2 Pomogäts Bela, op. cit., 1983, p. 116. a transzilvän regionalizmust ügy tekintette, mint
ennek a cselekvő humanizmusnak közép európai őrhelyét, s az erdélyi irodalomtól azt
várta, hogy az országhatárok fölött átívelő európai szellemiség gondozója legyen.
3 Cristina Gheorghe, „Identitatea omului european la Denis de Rougemont”, in altera 26/27,
anul XI, 2005, pp. 76-77.
4 Idem, p.78.
5 Ibidem, p.78.
6 John Neubauer-Marcel Cornis Pope, op. cit., 2004, p. 93.