Oldal 54 [54]
1.2. PEISAJUL LITERAR INTERBELIC 53
dictii. Vecinátatea limbilor, a literaturilor si a culturilor nu ínsemna o garantie
a fecunditátii dialogului intercultural: , interculturalitatea tráitá ín cotidian nu
ímpiedica adáncirea clivajelor etno-lingvistice; se vorbeau toate limbile, dar
nu se ajungea la intelegere. Crudä vanitate a limbilor: chiar si perfect stäpänite,
ele nu ingäduiau dialogul'". Incercärile de apropiere, de stabilire si stabiliza¬
re a acestor relatii sunt numeroase si apreciabile, si pot fi surprinse incä din
anii 1920. Presa interbelicä — româneascä si maghiarä — oferä numeroase date
in acest sens: traduceri recenzii, prezentäri, reportaje. Existä o incercare de
creare a unei uniuni scriitoricesti comune, a unor reviste comune (vezi exem¬
plul Aurorei, care lanseaza ideea uniunii scriitoricesti bilingve, dupa cum arata
scrisoarea lui Benedek Elek cätre redactori, publicatä in Aurora, 15 februarie
1923). Alte demersuri vizeazä organizarea spectacolelor teatrale, informarea
publicului si colaborarea in domeniul cercetärii stiintifice. Primul val de comu¬
nicare intre presa romäneascä si cea maghiarä e sustinut de publicatiile Gändi¬
rea, Napkelet, Géniusz, Jövő társadalma, Aurora, Cultura, Cele Trei Crisuri, etc.
Cel de-al doilea val apare spre sfársitul deceniului al treilea, odatá cu Familia,
Erdélyi Helikon si Korunk. Prima etapä e una de tatonare, de incercare, cea de-a
doua este deja una a deschiderii mai curajoase. Redactorul Erdelyi Helikon,
Kuncz Aladär formuleazä astfel: „menirea noasträ e sä oglindim acea spiritu¬
alitate care-si propune sä creeze ordinea universalä a valorilor artistice si mo¬
rale, care stau sub ocrotirea neamurilor aflate in relatii culturale stränse ... Nu
poate fi considerat scriitor maghiar ardelean acela care nu are habar de aceste
miscäri literare paralele ... interdependenta destinelor noastre apropie aceste
trei literaturi, si evitarea influentelor reciproce, a contactelor intime dintre ele
este imposibilä. Datoria cea mai urgentä a literaturii maghiare ardelene este
sä adänceascä aceste contacte spirituale”'"*. Pentru Kuncz, transilvanismul e
doar pretextul deschiderii de drumuri cätre literatura romänä.
Cadrele institutionale ale comunicärii interculturale includ si infiintarea
PEN clubului. Încä la sfârsitul anilor 1920 s-a lansat o chemare cätre scriitorii
maghiari si sasi de a se alätura sectiunii românesti a acestei organizatii interna¬
tionale. Invitatia va stârni discutii, inclusiv în sânul grupärii helikoniste. Ligeti
Ernö isi pune intrebarea ,,de ce nu am putea, dupa treisprezece ani de convietu¬
ire, sä alcätuim o comunitate artisticä informalä din vreo 10-15 scriitori romani
si maghiari?”'"°. Sectiunea maghiarä a Pen clubului romänesc se va infiinta in
1932 la Cluj, activitatea acesteia fiind insä mult sub asteptäri.
113 Jacques le Rider, op. cit., p. 133.
114 Kuncz Aladár, , Erdély az én hazám", in Erdélyi Helikon, 1929, nr. 7 (aug-sept.), pp. 487¬
492.
115 Ligeti Ernő, , Hol kezdődik a román magyar kulturális közeledés?" in Erdélyi Helikon,
1931, nr. 1, p. 664.