Seite 35 [35]
OCR
34 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC George A. Petre, M. G. Samarineanu, Katona Bela, Hegedüs Sändor). Revista Familia lansa, in septembrie 1935, o anchetä printr-un chestionar trimis elitei culturale romänesti si maghiare. Räspunsurile au fost publicate in numerele sale din septembrie-decembrie 1935. Intrebärile cuprinse in chestionar au fost: 1. Credeti posibilä o colaborare culturalä romäno-maghiarä? 2. Dacä da, cum vedeti aceasta colaborare? Ce eforturi trebuie fäcute si intr-o parte gi in cealaltä? 3. Cultura ambelor popoare poate forma piedestal suficient pentru ridicarea marelui monument al intregirii? 4. Poate contracara scriitorul cu scrisul säu actiunea de dezbinare pe care, constient sau inconstient, o desfäsoarä politicienii? 5. Ce credeti de curentul de apropiere pornit la Oradea de revista Familia? La anchetä au räspuns 12 scriitori romäni si 13 scriitori maghiari. Toate räspunsurile se nasc dintr-o dorintä evidentä de deschidere si intelegere. Camil Petrescu si Berde Märia cautä bazele apropierii unei elite intelectuale in formele primitive ale vietii populare. Corneliu Moldoveanu si Babits Mihäly se pronuntä impotriva terorii minciunii pe plan international. Romulus Dianu si Tabéry Géza gäsesc cä modul cel mai eficace de a deconstrui sovinismul e ironia. „In spatele scriitorilor care s-au adunat in grädina Cercului Ziaristilor din Oradea simtim zvärcolirile Europei sfäsiate in tabere opuse si marea himerä a colaborärii romäno-ungare nu e altceva decät un sector al universalei cooperation intellectuelle ce se infiripa sub egida Ligii Natiunilor. Cu un an dupa ancheta Familiei Huizinga si Paul Valéry au sa se sfätuiascä in Palatul Parlamentului maghiar despre salvarea valorilor spirituale ale unei lumi ce se scufunda incet, dar necontenit, in präpastia ascunsä sub calmul aparent dintre cele douä räzboaie mondiale”*®. in Ancheta Familiei, Ne putem intelege noi si ungurii?, M. G. Samarineanu scrie cä intälnirea scriitorilor romäni si maghiari preconizatä a avea loc in 29 decembrie s-a amänat din cauze tehnice, deci interferenta politicului nu poate fi acuzatä. Majoritatea räspunsurilor solicitä un program sistematizat de traduceri, si, crede publicistul, pentru a contracara dezbinarea, actiunea culturalä nu este suficientä, dar e mäcar un prim pas. Szemlér Ferenc scrie: „cu toate deosebirile intre ele ambele aceste popoare sunt purtätoarele aceluias spirit european. Atät cultura romäneascä, cät si cea maghiarä s’au näscut si s’au desvoltat sub influenta Apusului. Avand aceias originä nu va fi greu sä gäsim fntre ele 0 punte de trecere”®’. Markovits Rodion scrie: „e de altfel ceva de neinchipuit ca douä popoare invecinate, douä popoare cari pe altä tärämuri au, vränd-nevränd contact permanent, sä nu aibä si un schimb de valori culturale, sä nu se cunoascä si in ceeace au ele superior si etern”™. Cezar Petrescu acuzä pericolul decäderii cauzei culturale la statutul de joc politic, „imediat ideia ar deveni o minge electoralä svärlitä dela unii la altii. 60 Avram P. Todor, Confluente literare romäno-maghiare, Bucuresti, Kriterion, 1983, p. 296. 61 Familia, seria Il, anul II, nr. 9-10, dec. 1935, p. 78. 62 Idem, p. 76.
