Seite 28 [28]
OCR
1.2. PEISAJUL LITERAR INTERBELIC 27 inconstientului. Determinismul mediului devine determinism psihic. Spatiul si timpul absolut se transforma in conceptul de continuum spatio-temporal. Teoria einsteiniana a relativitatii aboleste orice cadru de referintä absolut, timpul devine o dimensiune a spatiului. Aceastä viziune schimbatä asupra Lumii se extinde, iar In domeniul literaturii se concretizeaza prin aparitia noilor tehnici romanesti ale punctului de vedere. Aceeasi realitate se prezinta diferit din puncte de vedere diferite. Perceptia bergsonianä a timpului e una profund subiectivä, modul in care se percepe timpul e in functie de intensitatea stärii psihice. Aceastä viziune rästurnatä produce schimbäri si in planul naratiunii: simultaneitatea se substituie succesiunii cronologice, timpul naratiunii se dilatä (un nou procedeu, o nouä tehnicä epicä). 1.2.1. Contextul socio-cultural romän Cät timp dureazä prima conflagratie mondialä, activitatea literarä stagneazä: nu se mai tipäresc cärti, revistele nu mai apar, cenaclurile se risipesc. Multi dintre scriitori pier: St. O. Iosifin 1913, Cosbuc in 1918, Vlahutä in 1919, Macedonski in 1920. Altii (lorga sau Goga, spre exemplu) inträ in politicä si dispar, in acest fel, pentru literaturä. Dupä räzboi incep sä-si facä aparitia alte voci, alti directori de constiintä. Eugen Lovinescu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Felix Aderca, Cezar Petrescu, Nechifor Crainic, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Ion Barbu, George Cälinescu. Modificärile peisajului literar sunt semnificative. „Prefaceri de esentä inregistreazä si compartimentul ideologiei literare, scrie Z. Ornea, ... neosämänätorismul e repede invins si de prin 1926 nu mai are fortä de supravietuire chiar si in redutele pe care si le construise dupä räzboi. Poporanismul päräseste singur teatrul de luptä, socotindu-si misiunea indeplinitä ... Disputele ... vor cunoaste o acutizare färä precedent in anii 1926-1929. Si faptul se va datora constituirii gändirismului prin deformarea ortodoxistä a conceptului de specific national. Impotriva acestei deformäri se vor ridica ... intelectualistii din jurul cercului sburätorist, cei de la Viata romäneascä””. Criticul considerä cä deceniul de maximä efervescentä dar si de dramaticä inclestare dintre vechi si nou, este deceniul al treilea, deceniu care tine, in opinia criticului, doisprezece ani, din 1918 pänä in 1930. „Gele douä forte prezente in orice literatura si in orice epocä, spiritul creator de innoire si spiritul de conservare, däinuiesc, cum era si natural, si se grupeazä in jurul a douä miscäri si a douä reviste principale, Gändirea si Sburätorul’*. Hotarele geografice ale literaturii romäne se lärgesc. Una dintre consecinte este lärgirea contactelor cu alte literaturi. O bunä parte a intelectualilor arde35 Z. Ornea, Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea, Bucuresti, Eminescu, 1980, p. 21. 36 Eugen Lovinescu, op. cit., 1937, p. 49.
