Page 23 [23]
OCR
22 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC Nemoianu, bunul mosier, nobilul patriarhal, satul, targul de provincie, decorul temperat, climatul temperat (motive prezente atät in literatura romana, cat si in cea maghiara de la inceputul secolului). Idilicul evita, de obicei, motivul brazilor, a stäncilor ascutite, a pietrelor golase, cämpiile vaste, desertul, marea (Mircea Zaciu remarcä absenta motivului märii la scriitorii ardeleni). Idilicul evitä, de asemenea, extazul si sentimentele intense, pasiunile violente, boala lungä, moartea näprasnicä, forfota si viteza orasului. Imaginea lumii idilice se caracterizeazä printr-o stränsä legäturä cu natura, integrarea in ritmurile naturale ale alternantei muncä-odihnä, ale schimbärii anotimpurilor si a värstelor, sentimentul de sigurantä dat de viata in mijlocul comunitätii, constituirea unui microcosmos care e, de fapt, o lume completa intr-un spatiu resträns. Idilic este de multe ori sinonim, crede Nemoianu, cu rural’’, ceea ce explicä sau justificä prezenta masiva a idilicului in literatura rurala romana si maghiara. La inceputul secolului XX, clasa de mijloc este deja suficient de bine consolidata: cu cat starea ei material-financiarä e mai buna, cu atät creste gradul ei de educatie si setea de cultura. Editarea de carti si de reviste, respectiv spectacolele teatrale devin institutiile culturale cele mai solicitate. Mai tarziu isi face aparitia si un fenomen care va insoti ca o umbra devenirea si evolutia modernizärii — cel al funciarei solitudini a omului citadin. Aceastä singurätate si izolare a omului modern e o formä evoluatä a fenomenului post-Reformä numit de cätre Szerb Antal fenomenul „omului singur in fata lui Dumnezeu”. In anii 1890 incepe sä se räspândeascä sentimentul fin-de-siècle importat din Franta lui Baudelaire. Aceastä orientare francezä a literaturii maghiare isi aflä un exponent in figura lui Ambrus Zoltän, nu atät prin scrierile sale, ci mai ales prin felul de a concepe statutul de literat. El este primul care incepe sä vorbeascä despre scris ca despre o meserie, o profesiune, un mestesug. Adeväratului scriitor, crede el, i se opune nu ne-scriitorul, ci scriitorul prost, netalentat, diletantul. Se observä si o democratizare a tematicii literare, apar, mai ales in lirica eroticä si eroi de o conditie modestä (florärese, modiste etc.). Säracul päseste in Literaturä si devine Erou. O altä tendintä e cea a conservärii valorilor traditionale, orientatä mai puternic spre cultura si inräurirea germanä. O figurä importantä este scriitorul Gärdonyi G&za, cu tema lui preferatä: satul väzut printr-o prismä realistä, purificatä de exagerärile idilizante. Anii care au precedat Primul Räzboi Mondial reprezintä un punct culminant in cultura maghiara — e vorba de epoca generatiei de la Nyugat. Revista cea mai prestigioasä a primei jumätäti de secol XX apare in 1908 la Budapesta. Noutatea absolutä nu rezidä in evidenta orientare apuseanä, la care se referä titlul ei (Nyugat/Apusul). Szerb Antal vede adevärata valoare a publicatiei in crearea unui climat cultural care concilia deschiderea spre valorile literare occidentale cu perspectiva autohtonä realistä, cu un feeling de maghiaritate care nu e in27 Idem, p. 96.
