Page 22 [22]
1.1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC 21
dihotomia cultura domnilor/cultura táranilor, argumentánd cá diferentierea
dintre clase e ín detrimentul táránimii, si cá unitatea culturalá mult ovationatá
e o purá fictiune cárturáreascá, declamatiune goalá. Ideea datoriei clasei culte
fata de tarani, sustinuta de Viata romdneascd e privita cu scepticism. in mai
multe articole Oct. C. Täsläoanu condamnä intelectualitatea, care exploateazä
poporul pentru a deveni burghezie plutocratä**. Aläturi de scrieri autohtone se
publica traduceri din literaturi sträine, din clasici si din moderni: fragmente
din Iliada, din Verlaine, Materlinck, Gorki, Madách, tradus de Goga. Se cultiva
interesul pentru artele plastice, muzicá, arhitecturá, ín sensul educatiei estetice
complete. ,,Publicatia de la Sibiu aspira, ín primul numár pe la 1911, sá deviná
o revistá la nivel apusean in toate privintele”®. Luceafärulisi inceteazä aparitia
la 15 august 1914. Dupa razboi apare o noua serie (ian. 1919-mai 1920) la Bucu¬
resti, sub conducerea lui Oct. C. Täsläoanu. O a treia serie apare la Sibiu, intre
1941-1944, sub conducerea lui Victor Papilian, D.D. Rosca, Olimpiu Boitos,
Mihai Beniuc, Grigore Popa.
1.1.2. Contextul socio-cultural maghiar. Orientäri si reviste
Ultimele decenii ale secolului al XIX-lea — cele care pregätesc terenul pen¬
tru debutul tumultuosului secol XX — oferä imaginea unei epoci de mari trans¬
formäri economice si sociale. Este epoca de glorie a capitalismului în Imperiu,
perioada trecerii de la relatii sociale preponderent agrare la altele, industriale si
comerciale. Toate clasele sociale suferä o transformare adâncä. Una din clasele
profund afectate este clasa micii nobilimi, care nu se mai poate integra relatii¬
lor capitaliste, îsi pierde o mare parte din avere si dä nastere categoriei gentry
— nobilimea säräcitä. Este epoca marilor migratii spre America, dar si epoca
trezirii constiintei nationale ín rândul populatiilor Imperiului.
Cu cät täränimea säräceste mai tare, cu atât imaginea täranului in literatura
sau pe scenele teatrelor ambulante devine mai idilicä. Idilicul e generalizat în
literatura ultimelor decenii din secolul al XIX-lea in toatä Europa (perioadä
numitä de englezi epoca victorianä). Virgil Nemoianu oferä in Micro-armonia.
Dezvoltarea si utilizarea modelului idilic in literaturä, o definitie a categori¬
ei idilicului, sustinänd cä „idila societalä este un microcosmos compact, in
mare mäsurä izolat de vasta lume din afarä, interferenta lor tulburänd calmul
initial. Este o versiune stilizatä a unei realitäti ideale, croitä dupä dimensiuni
umane, o radiografie completä a lumii; avänd o coerentä internä si o anumitä
uniformitate a mediului fizic, a tipurilor de sentimente, a structurii sociale si
a premiselor intelectuale”*#. Ingredientele idilicului in literaturä sunt, dupa
24 Ibidem, p. 110.
25 Ibidem, p. 111.
26 Virgil Nemoianu, Micro-armonia. Dezvoltarea si utilizarea modelului idilic in literaturä,
Iasi, Polirom, 1996, p. 18.