Page 19 [19]
OCR
18 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC Intentia celor care au pornit revista Viata romäneascä si ideologia poporanistä era de a läuda formele nouä. „Cultura unei täri inapoiate nu se poate dezvolta färä sprijinul puternic al intregii culturi umane: aceastä culturä umanä trebuie asimilatä ca sä devie nationalä, asadar cät mai multä culturä sträinä dar în acelasi timp cât mai multä asimilare a ei”"?. In 1910, revista Luceafärul de la Sibiu organiza o anchetä cu titlul Ce este poporanismul?. Sadoveanu si Caragiale pun la indoialä, in räspunsurile lor, importanta apartenentei la un curent sau altul, mutänd accentul pe problema talentului. In afarä de talent, de culturä si convingerile adiacente se vorbeste si de necesitatea apropierii de popor. Ion Agärbiceanu considerä cä problema poporanismului se pune in termenii eticii, in sensul iubirii pentru cei din intuneric. Dupä el, poporanistii pot fi catalogati deopotrivä scriitori ca Slavici, Cogbuc, Sadoveanu, Goga, Sandu-Aldea s.a. Ilarie Chendi declarä cä poporanismul nu e altceva decät expresia colectivä a muncii intelectuale pentru ridicarea poporului. Mihail Dragomirescu vorbeste de poporanisti ca forma (Alecsandri, Eminescu, Caragiale), poporanisti ca fond (Slavici, Cosbuc, Agärbiceanu, Sadoveanu) si poporanisti ca forma si fond (Anton Pann, Ion Creangä, Ion Dragoslav). Pentru Constantin Rädulescu Motru si Eugen Lovinescu poporanismul nu are un fond original, autentic, ei discreditänd literatura rusticului. „Poporanismul porneste tot de la confuzia etnicului cu esteticul, adäugänd si obligatia scriitorului de a aräta o atitudine de simpatie fatä de popor ... dacä prin revendicärile sale sociale poporanismul a avut un caracter democratic, continuä Lovinescu, in materie economica si literarä a reprezentat, ca si samänätorismul ... 0 miscare reactionarä: a lega literatura unei täri, in plinä revolutie burghezä, de clasa cea mai inapoiatä sub raportul civilizatiei, inseamnä a lucra impotriva mersului normal”. Insä chiar gi modernistul critic de la Sburätorul recunoaste importanta gi valoarea revistei Viata romäneascä: „dacä poporanismul doctrinar nu s-a tradus prin aparitia unei literaturi poporaniste apreciabile, ceea ce aratä lipsa de valoare creatoare a teoriilor, revista iesgeanä a contribuit la dezvoltarea literaturii romäne si prin inmänuncherea multor forte literare si prin relevarea cätorva talente noi”"*. Nicolae Iorga asimilieazä poporanismul sämänätorismului, in ciuda diferentelor evidente dintre cele douä orientäri. Termenul poporan circulase cu mult inaintea poporanismului, aläturi de sinonimul poporal (dupä 1848). „Din atitudini psihologice preexistente s-a constituit intr-o sintezä de aspect nou poporanismul. La Viata romäneascä, acesta e privit ca un proces de nationalizare a literaturii culte, reprezentänd continuarea miscärii inceputä de la 1840”'°. Scopul declarat al Vietii romänesti este cultivarea unei literaturi in centrul cäreia se aflä täranul, poporul, o lite12 Viata romäneascä, 1933, nr. 1. 13 Eugen Lovinescu, op. cit., 1937, pp. 26-27. 14 Idem, p. 27. 15 Const. Ciopraga, op. cit., 1970, p. 92.
