Page 19 [19]
18 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC
Intentia celor care au pornit revista Viata romäneascä si ideologia popora¬
nistä era de a läuda formele nouä. „Cultura unei täri inapoiate nu se poate dez¬
volta färä sprijinul puternic al intregii culturi umane: aceastä culturä umanä
trebuie asimilatä ca sä devie nationalä, asadar cät mai multä culturä sträinä dar
în acelasi timp cât mai multä asimilare a ei”"?. In 1910, revista Luceafärul de la
Sibiu organiza o anchetä cu titlul Ce este poporanismul?. Sadoveanu si Cara¬
giale pun la indoialä, in räspunsurile lor, importanta apartenentei la un curent
sau altul, mutänd accentul pe problema talentului. In afarä de talent, de culturä
si convingerile adiacente se vorbeste si de necesitatea apropierii de popor. Ion
Agärbiceanu considerä cä problema poporanismului se pune in termenii eticii,
in sensul iubirii pentru cei din intuneric. Dupä el, poporanistii pot fi catalo¬
gati deopotrivä scriitori ca Slavici, Cogbuc, Sadoveanu, Goga, Sandu-Aldea s.a.
Ilarie Chendi declarä cä poporanismul nu e altceva decät expresia colectivä a
muncii intelectuale pentru ridicarea poporului. Mihail Dragomirescu vorbeste
de poporanisti ca forma (Alecsandri, Eminescu, Caragiale), poporanisti ca fond
(Slavici, Cosbuc, Agärbiceanu, Sadoveanu) si poporanisti ca forma si fond (An¬
ton Pann, Ion Creangä, Ion Dragoslav).
Pentru Constantin Rädulescu Motru si Eugen Lovinescu poporanismul nu
are un fond original, autentic, ei discreditänd literatura rusticului. „Popora¬
nismul porneste tot de la confuzia etnicului cu esteticul, adäugänd si obligatia
scriitorului de a aräta o atitudine de simpatie fatä de popor ... dacä prin re¬
vendicärile sale sociale poporanismul a avut un caracter democratic, continuä
Lovinescu, in materie economica si literarä a reprezentat, ca si samänätorismul
... 0 miscare reactionarä: a lega literatura unei täri, in plinä revolutie burghezä,
de clasa cea mai inapoiatä sub raportul civilizatiei, inseamnä a lucra impotriva
mersului normal”. Insä chiar gi modernistul critic de la Sburätorul recunoaste
importanta gi valoarea revistei Viata romäneascä: „dacä poporanismul doctri¬
nar nu s-a tradus prin aparitia unei literaturi poporaniste apreciabile, ceea ce
aratä lipsa de valoare creatoare a teoriilor, revista iesgeanä a contribuit la dez¬
voltarea literaturii romäne si prin inmänuncherea multor forte literare si prin
relevarea cätorva talente noi”"*. Nicolae Iorga asimilieazä poporanismul sämä¬
nätorismului, in ciuda diferentelor evidente dintre cele douä orientäri.
Termenul poporan circulase cu mult inaintea poporanismului, aläturi de
sinonimul poporal (dupä 1848). „Din atitudini psihologice preexistente s-a
constituit intr-o sintezä de aspect nou poporanismul. La Viata romäneascä,
acesta e privit ca un proces de nationalizare a literaturii culte, reprezentänd
continuarea miscärii inceputä de la 1840”'°. Scopul declarat al Vietii romänesti
este cultivarea unei literaturi in centrul cäreia se aflä täranul, poporul, o lite¬
12 Viata romäneascä, 1933, nr. 1.
13 Eugen Lovinescu, op. cit., 1937, pp. 26-27.
14 Idem, p. 27.
15 Const. Ciopraga, op. cit., 1970, p. 92.