Seite 32 [32]
OCR
1.2. PEISAJUL LITERAR INTERBELIC 31 volitate si inconstientá. Ínceputul secolului lásase impresia de a fi fost ultimul act dintr-o comedie usoará, montatá cu fast si strálucire, dar la capátul cáreia, ín stradá se aud deodatá rápáind mitralierele. Robert Musil, poate cel mai lucid observator al unui asemenea univers de fragilitäti condamnate sä piarä curänd, va face din Kakania (,,das Keierliche unde konigliche Reich”) simbolul Europei dispärute, in celebrul säu roman Das Mann ohne Eigerschafetn”#. Perioada interbelicä va fi o epocä a contrastelor violente, o perioadä de efervescentä spiritualä rarä, dar si de fantasme si chinuri teribile. Dupä autohtonismul si izolationismul sämänätorist si poporanist al inceputului de secol urmeazä o perioadä de cosmopolitism. „Dacä inceputul secolului este marcat de o crizä a inactualitätii literaturii romäne (formula lui Vianu), scindatä intre traditia täräneascä si preluarea tehnicii si a ultimelor motive din Apus, in 1924 larga räspändire a cärtii sträine si a celei romänesti deopotrivä, reprezintä pentru Vianu semnele certe ale sfärsitului crizei”*. Epoca interbelicä se intelectualizeazä, romanul beneficiind enorm de pe urma efervescentei intelectuale. In aproximativ douä decenii se ard etape, si se ajunge de la realismul epic la realismul subiectiv. Realismul e un curent artistic teoretizat in 1857 de Champfleury: e oreactie impotriva romantismului idealizant. Romancierii realisti din secolul XX polemizeaza cu literatura sämänätoristä, care nu e altceva decät un soi de romantism intärziat. Nota specifica a curentului realist de la noi o reprezintä coexistenta sa cu elemente clasice si romantice, la care se adauga, prin deceniul al treilea, si elemente naturaliste. „Curentul vietii romänesti ... promoveazä o literaturä realistä ... miscarea numitä a modernismului, dezvoltatä cu precädere in cenaclurile revistei Sburdtorul, conduse de E. Lovinescu, va promova, in continuarea simbolismului, larga intelegere a contactului cu alte literaturi, cu efecte innoitoare in poezie si in romanul de analiza, obiectiv totodata. Avangardismul ... in jurul revistelor cärora s-a grupat, aducea experiente radicale ... curentul Gändirii relua intr-o nouä perspectivä ideile sämänätoriste”°®. Färä a cunoaste definitii precise gi incadräri clare in articole programatice, in manifeste artistice sau tratate teoretice, realismul romänesc este o problemä de atitudine si de optiune. Carmen Matei Musat identificä mai multe tipuri de realism. Criticul vorbeste de un realism epic si descriptiv (Rebreanu), un realism balzacian (Cälinescu), un realism psihologic si unul fenomenologic, un realism al autenticitätii, un realism simbolist si estetizant, un realism fantastic, un realism mitic, apoi romanul indirect si antiromanul. „Atagarea la traditiile artei realiste, ajunsä, prin Rebreanu la faza ei de monumentalitate si de intrare in circuitul universal, nu exclude la unii din acesti talentati prozatori plurivalenta creatoare si inovatia subtilä. Realismul de orientare säteascä se 48 Ov. S. Crohmälniceanu, Literatura romänä intre cele douà räzboaie mondiale, Bucuresti, Minerva, 1972, p. 12. 49 Carmen Matei Musat, op. cit., p. 17. 50 Ion Rotaru, O istorie a literaturii romdne, II, Bucuresti, Minerva, 1972, pp. 290-291.
