Oldal 31 [31]
OCR
30 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC limbä si credinta in literaturä. Acelasi in-betweenness, aceeasi situare intre traditional si modern caracterizeaza literatura romana si maghiarä din Ardeal. In restul Europei, l’art pour I’art insemna renuntarea adeptilor ei la clasa sociala cäreia fi apartineau. Numai la Viena nu se fntampla la fel, ba dimpotriva. Acelagi fenomen poate fi surprins si la scriitorii abordati de noi, exemplul cel mai pertinent fiind felul in care Rebreanu respectiv Tamási nu-si reneagá, ci dimpotrivä, igi asumä ascendenta ruralä. Aväntul unei arte cosmopolite, care se nagte exact in momentul in care Austria multinationalä incepe sä disparä, din punct de vedere politic, se datoreazä, in egalä mäsurä, urmätorilor factori: aparitia unui public burghez cult considerabil ca numär, dezvoltarea invätämäntului superior (sä nu uitäm, cäti dintre scriitorii remarcabili ai literaturilor periferiilor Imperiului au studiat la Viena), o puternicä valorizare socialä a culturii, sporirea mijloacelor de difuzare culturalä, dezvoltarea jurnalismului si aparitia unui numär remarcabil de reviste literare si artistice, popularitatea foiletoanelor. Unele fenomene specifice ale modernitatii vieneze — ascensiunea jurnalismului, moda foiletoanelor, teatrul, boom-ul publicistic etc. caracterizeazä si mediile culturale din Ardealul interbelic. , Spiritul central-european este o atitudine, o viziune asupra lumii, un tip de sensibilitate esteticä ce ia in considerare complexitatea si multilingvismul, o strategie care constä in a-ti intelege pänä si dusmanii de moarte”*. Spiritul central european se inscrie deci intr-o retea de relatii si transferuri culturale germano-evreiesti, germano-romäne, germano-maghiare, germano-slave etc. dar si romäno-maghiare, romäno-evreiesti s.a. Transferul, relatia interculturalä rezultä nu doar din interferente si influente directe sau indirecte, ci si din fenomene de respingere, de disimulare, din rezistenta la difuziunea unui sistem cultural majoritar. Ce anume imprumutä fenomenul literar romänesc de la cultura vienezä? Mai multe. In primul ränd trebuie sä mentionäm existenta a douä tipuri de scriitori care exprimä präbusirea, sfärsitul lumii tn bun stil vienez. Avem de-a face cu tipul scriitorului imperial legat de lumea veche - Slavici, apoi tipul scriitorului imperial „ne-imperial”, adicä nelegat de lumea care a trecut — Rebreanu. „Nu-i greu de observat ca eroii tánárului Eminescu, ai lui Slavici sau ai lui Aron Cotrus apartin unui Centru al lumii. Sau, dacä nu sunt in Centru, depun toate eforturile sä ajungä acolo ... Slavici coboarä nu numai cätre originile Imperiului, ci cätre intemeierea lumii””. Pornind de la modelul epopeic al literaturilor marginilor, putem spune cä Pädurea spänzuratilor de Liviu Rebreanu este integratä in acest model, prin prezentarea unui antierou, aidoma antiepopeicului Om färä insusiri. „Omenirea intreagä are la sfarsitul primului räzboi mondial sentimentul cä a päräsit o lume agezatä, pentru a intra în alta, de violente convulsii sociale, de cataclisme si rästurnäri. Epoca dinaintea marelui mäcel va apärea acum tot mai mult ca o vreme caracterizatä prin fri46 Jacques Le Rider, op. cit., p. 119. 47 Cornel Ungureanu, Mitteleuropa periferiilor, lasi, Polirom, 2002, p. 20.
