Seite 29 [29]
OCR
28 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC leni si bucovineni cunostea limba germanä si se formase in zona ei de iradiere. Foarte multi dintre scriitorii acestor provincii erau plurilingvi, si erau la curent cu ceea ce se petrecea in literaturile romänä, maghiarä si germanä. Se manifestä o incercare de depäsire a unui spirit provincial si preocupäri tot mai intense pentru europenism. Dupä 1918 se produce un fenomen de mutatie valoricä. Literatura misionarä, propagandisticä cedeazä locul unei alte literaturi, eliberate de acest impuls militant, cu un ethos sublimat. Literatura rosturilor imediate pierde teren in favoarea artei cu semnificatii permanente. „Trecerea de la culturalismul pragmatic la o literaturä sincronä cu fenomenul literar universal este acceleratä de Gänd romänesc prin surparea cätorva prejudecäti si inaugurarea unei orientäri in consonantä cu noile imprejuräri social-istorice”’”. Mitologia utilului incepe sä se surpe. Epoca interbelicä e perioada cu cea mai mare deschidere cätre spiritualitatea europeanä. Tot acum se fac cele mai multe traduceri, si se citeste mult. „Se diversificä acum centrele de interes cultural, Parisul nemaifiind unicul reper al intelectualilor romani, cum se intamplase decenii de-a randul”**. Spiritul veacului, atät de intens imbratisat de intelectualii romani, are rädäcini adänc infipte in spiritul modernitätii vieneze. Spiritul central-european este profund impregnat de spiritul vienez, in sensul acceptärii pluralitätii ca valoare in sine. Una din primele publicatii stiintifice de literaturä comparatä din Europa, Acta litterarum Comparationis apare la Cluj, intre anii 1877 si 1890, fiind editatä de Hugö Meltz (scolit in Germania si coleg cu Nietzsche la Leipzig), aceasta fiind deci prima publicatie care-gi propunea abordarea comparativä a literaturilor germanä, romänä, maghiarä in special. Michael Pollak oferä in Viena 1900. O identitate ränitä o analizä a rolului jucat de Viena in propagarea modernismului in Europa Centralä: „in conditiile particulare ale cämpului cultural vienez, nu este deci surprinzätoare dezvoltarea unui discurs patriotic definit de functia sa politicä, chiar si in cazul celor care suntin punctul de a face artä pentru artä... literatura vienezä se instaleazä adesea intr-un fel de luptä impotriva istoriei in numele apärärii anumitor valori culturale si estetice transistorice. Fatä de o realitate politicä inextricabilä, arta si cultura igi asumä ca rol esential apärarea valorilor pe care politica, dintr-o necesitate internä, pare doar sä le distrugä: mitul austriac care stä la baza literaturii sfärsitului de secol propune inlocuirea politicii valorizärii cu anumite valori estetice... arta pentru artä, in variantä vienezä, se prezintä ca mod de gestiune a unei identitäti culturale si nationale ränite si a cuceririi unei identitäti de artist". Modernitatea de la 1900 si efervescenta artisticä si intelectuala a Vienei aduce deci un fenomen interesant — estetismul artei pentru arta 37 V. Fanache, Gand romdnesc si epoca sa literard, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1973, p. XLVII. 38 Carmen Matei Musat, Romanul romänesc interbelic, Bucuresti, Humanitas, 1998, p. 16. 39 Michael Pollak, Viena 1900. O identitate rdnitd, Iasi, Polirom, 1998, pp. 7-8.
