Oldal 27 [27]
OCR
26 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC fata de realitatea imediata**. Este insa de apreciat idealismul care decurge din felul de a percepe existenta ca pe o lupta pentru libertate si tehnica realistä care va conduce la aparitia romanului Jon. Daca Lovinescu vorbeste de lipsa stilului, Pompiliu Marcea vorbeste de o pronuntatä anticalofilie a scrisului ardelean: „Gravitatea literaturii lui Agärbiceanu este un aspect al continutului ei ... In general trebuie spus cA scriitorii proveniti din Transilvania, mai ales cei de pana la primul razboi mondial, n-au fost preocupati de calofilie. Finalitatea operei lor o dädea adevärul si nu ideea de frumos. Constataém chiar o indärjitä anticalofilie la scriitorii acestor locuri’**. Ceea ce lipseste insa din literatura romana ardeleana antebelica este umorul. Creatii structural umoristice, satirice sau ironice lipsesc de pe paleta literarä. Emanoil Bucuta spunea in 1933 ca situatia aceasta ar putea fi surprinsa prin formula romänii au intrat in räzboi lirici si au iesit din el epici. Perioada de incubatie a romanului de debut al lui Rebreanu ar putea fi consideratä astfel räzboiul de independentä al romanului. Va avea loc deci o expansiune a epicului si un subtil dar important proces de profesionalizare a scrisului (scriitorii vor putea — cát de cát - träi din scris). Acestia sunt in opinia lui Ralea factorii esentiali care vor determina aparitia romanului romänesc la sfärsitul celui de-al doilea deceniu al secolului. Romanul se dezvoltä si se impune mai ales in societatea burghezä: anume conditii socio-istorice ü faciliteazä evolutia. Eugen Lovinescu crede cä lirismul excesiv e simptomul clar al unui decalaj, al unui dezacord intre literaturä si societate. In schimb Mihai Ralea tinde sä vorbeascä in termeni de tipul concordanta vizibilä intre poetica timpului si structura sufleteascä a colectivitätii care o adoptä. Insuficienta dezvoltare a romanului la inceputul secolului XX se datoreazä unui complex de factori: imaturitatea publicului, insuficienta gustului, structura preponderent liricä si nuvelisticä a literaturii romäne, amatorismul scriitorilor, säräcia tematicä. Eugen Lovinescu va fi primul care va formula ideea necesitätii intelectualizärii literaturii romäne si a profesionalizärii scrisului. Intr-o literaturä maturä, crede criticul, scriitorii pot träi din scris. 1.2. Peisajul literar interbelic Virginia Woolf afirma in 1924 cä in jurul momentului decembrie 1910 natura umanä s-a modificat. Era o referire si o trimitere clarä la data primei expozitii londoneze a postimpresionistilor (Cézanne, Matisse, Van Gogh, Picasso) si la extraordinarul impact al studiului despre inconstient lansat de Sigmund Freud, continuat apoi de Adler si de Jung. Viziunea rationalist-naturalisté conform cäreia mediul il modeleazä pe om, cedeazä locul unei abordäri total diferite, in care accentul cade pe individualitatea umanä, pe sensibilitatea si pe forta 33 Eugen Lovinescu, op. cit., 1937, p. 236. 34 Pompiliu Marcea, Lecturi fidele, Bucuresti, Cartea Romäneascä, 1979, p. 61.
