Oldal 26 [26]
OCR
1.1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC 25 Eugen Lovinescu vorbeste de douä mutatii care au loc la inceputul veacului XX, si anume evolutia de la literatura ruralä la cea urbanä si de la lirism la literatura epicä. Criticul romän combate ideea ruralitätii excesive a literaturii romäne, siidentificä primul roman citadin in Ciocoii vechi si noi. De asemenea, vorbeste de o prozä moldoveanä, munteanä si ardeleanä, fiecare cu specificul ei propriu. Nota specificä a prozei sämänätoriste moldovene este lirismul cu tentä paseistä, de unde caracterul de patriarhalitate al literaturii moldovenesti. Sämänätorismul muntean se concentreazä, si el, pe figura täranului, dar lirismul prozei muntenesti nu este nici paseist, nici static, nici patriarhal, ci mai curänd dinamic. Literatura munteanä este o literaturä de actiune dramaticä. Sämänätorismul ardelean este diferit. „Prin raportare la materialul de inspiratie, intreaga literaturä ardeleanä are caracterul sämänätorist cu mult inaintea miscärii din regat. Natura acestui sämänätorism diferentiat este ... conditionatä si de determinismul rasei si de conditiile vietii locului: o rasä energicä, pozitivä, realistä ... niste conditii sociale de luptä pe viatä si pe moarte pentru pästrarea nationalitätii”°°. Proza ardeleanä din primele decenii ale secolului este prin excelentä realistä, reprezentantul cel mai de seamä fiind Agärbiceanu. Aceastä prozä e fundamental sämänätoristä, indreptatä si concentratä spre popor: „dezvoltatä in alte conditii decät literatura din regat, literatura ardeleanä e puternic regionalä ... Expresia ei cea mai pregnantä a fost literatura lui I. Slavici. Caracteristicile acestei literaturi sunt negresit: sänätatea eticä impinsä pänä la tendentä si didacticism; postulatul national manifestat in mod agresiv tocmai din pricina comprimärii lui”’'. Proza moldoveanä e de un lirism paseist, exponentul tipic find Sadoveanu. Cea din vechiul regat e un fel de lirism dinamic, exponentul cel mai de seamä fiind C. Sandu-Aldea. Literatura romänä din Transilvania primelor douä decenii ale secolului XX se scrie, deci, sub semnul activismului si al religiei muncii. „Momentului Slavici, caracterizat prin fluxul de realism poporal, ii succede normal momentul Cosbuc, sintezä de adevär si mitologie, un clasicism apärut ca expresie a echilibrului in fata existentei. Pe aceste baze, literatura de dupä 1900 nu putea fi decät activa; arta nu putea ignora realitatile sociale si istorice. Consecinte practice: sobrietatea, tinuta moralä, energia ín actiune decurg ca träsäturi ale unor oameni hotariti sa reziste”*?. Lovinescu enumera calitatile si defectele acestei literaturi din Transilvania, care suferä de lipsa influentei franceze, lipsä care se traduce prin deficiente de ordine, claritate, compozitie gi mäsurä. Tot un neajuns este tehnica acumulärii amänuntelor care se coroboreazä cu lipsa gradärii efectelor, cu povestirea intr-un singur plan, abordarea unei singure perspective, cu utilizarea limbii dialectale si cu ceea ce criticul romän numeste servitudinea 30 Idem, p. 189. 31 Ibidem, p. 236. 32 Const. Ciopraga, op. cit., 1970, p. 102.
