Oldal 25 [25]
OCR
24 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC perioada interbelicä, la Gala Galaction, realismul e intretäiat de insertii lirice, la cel de-al doilea de viziuni esoterice sau fantastice ... la Sadoveanu si Gala Galaction incäntä fraza coloratä, bazatä pe ritmuri largi, materia dobändind reverberatii poetice. Agärbiceanu cultivä, ca si Brätescu-Voinesti, naratiunea liniarä, de facturä clasicä. La acestia, ca sila Emil Girleanu, Spiridon Popescu, I. I. Mironescu, N. Dunäreanu, V. Demetrius, constantä e compasiunea pentru oprimati. Scrisul intelectualist, abstract, analitic nu are incä partizani, centrul de interes revenind aspectului etico-social. Singur D. Anghel, dispärut tragic, imprimä prozei o noutate de ton modernä”*. Literatura de dinainte de 1920 este preponderent liricä si nuvelisticä. Predominä proza minorä de orientare ruralä si stilul decorativ, idilizant. Numele care au rezistat probei timpului sunt cele ale lui Sadoveanu, Agärbiceanu. In 1904, apar volumele Povestiri, Dureri inäbusite, Crdsma lui Mos Precu, Soimii de Mihail Sadoveanu. Un an mai tarziu acelasi autor publica Povestiri din räzboi, iar Agärbiceanu scoate De la tard. in anul 1906, scriitorul moldovean scrie Floare ofilitä, apoi in 1907 Insemnärile lui Neculai Manea, în 1908 Duduia Margareta, O istorie de demult si Oameni si locuri. in 1909, lui Sadoveanu îi apare Cântecul amintirii, lui lon Agârbiceanu In clasa cultä, iar Caragiale publica Kir Ianulea. in 1910, preotul-scriitor ardelean publica Douä iubiri, In intuneric, Doi bátráni si Präpastia, iar un an mai tärziu volumul Povestiri. Sadoveanu scoate in 1911 Apa mortilor, in 1912 Bordeienii si alte povestiri, iar in 1915 urmeazä romanul Neamul Soimärestilor. Romanul romänesc se dezvoltä pänä la momentul Jon discontinuu si sincopat. Pompiliu Constantinescu observä caracterul prin excelentä social al romanului romänesc antebelic si omniprezenta categoriei melodramaticului, ca surogat al tragicului. La sfârsitul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului XX predominä, de aceea, figura parvenitului si a inadaptatului. Cultivarea prozei scurte e scoala necesarä intemeierii romanului prin generatia lui Sadoveanu si Rebreanu, neuitändu-se, momentele de referintä reprezentate, totusi, de Mara lui Ioan Slavici, care apare in volum in 1906, si de Arhanghelii de Ion Agärbiceanu, din 1914. Garabet Ibräileanu (Creatie si analizä) si Mihai Ralea (De ce nu avem roman?) sesizeazä si ei lirismul romanului romänesc antebelic. Lovinescu remarcä acest lirism ca pe un factor deopotrivä pozitiv: „Dacä ruralismul literaturii sämänätoriste nu are decät o importantä socialä si de mic efect asupra esteticei, lirismul ei, adicä atitudinea subiectivä de exaltare, are o consecintä cu mult mai importantä asupra calificatiei estetice. Scäpänd din cätusele romantismului sämänätorist, in etape necesare, poezia noasträ epicä a evoluat spre creatia obiectivä, adicä spre maturitate””. Romanul realist prin metodä si epic, prin amploarea planului apare odatä cu Ion. 28 Const. Ciopraga, op. cit., 1970, p. 449. 29 Eugen Lovinescu, op. cit., 1937, p. 186.
