Seite 18 [18]
OCR
1.1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC 17 ristá e un amalgam ín care se recunosc puncte de vedere ale curentului national si popular de la Dacia literará, propozitii-cheie din gándirea social-politicá eminescianá si teza asa-ziselor forme fárá fond de la baza conservatorismului junimist"7. Arta se concepe in functie de natiune, iar natiunea inseamnä, in genere, täränimea. Eticul si etnicul se intrepätrund, iar literatura e un mijloc de instruire. Ideologul si conducätorul, intr-un timp, al revistei, Nicolae Iorga, facea apologia observatiei profunde si realiste, indemna nu atät la „a imita o reproducere anterioarä a naturii, ci de a infätisa caracteristicul, viata adäncä a naturii, aga cum ea se oglindeste in ochii unui privilegiat””. Miscarea sämänätoristä continua, intr-un fel, epoca eroicä a literaturii romäne de dinaintea criticismului junimist - „confundänd etnicul cu esteticul, pe care Maiorescu le separase, ea a anulat, crede Lovinescu, cästigurile generatiei precedente... etnicul a reapärut sub forma nouä a culturalului; literatura nu mai era privitä atät prin calitatea sa esteticä, cät prin actiunea sa de educatie nationalä”°. Desi se declara de orientare realistä, literatura Sämänätorului era de multe ori coplegitä de un pseudorealism naiv, de un neoromantism paseist si liric. Ideologia sämänätoristä nu e propriu-zis o ideologie, o doctrinä sau un program, ci mai degrabä o stare de spirit orientatä spre lauda figurii täranului, glorificarea naturii si a trecutului istoric. ,Prin absenta constiintei estetice, literatura strict sämänätoristä se exclude de la sine din sfera creatiei ... Nu se poate nega cä, la unii scriitori, pledoaria pentru täränime a fost investitä în forme de artä. Revista a stimulat energiile si interesul pentru culoarea localä; de mentionat increderea in potentialul spiritual propriu poporului romän”"‘, In esentä, sämänätorismul este o formä de rezistentä a traditiei la innoire, a nationalului la ceea ce iorghistii credeau a fi ne-national sau, ín orice caz, sträin. Sämänätorismul are, deci, douä caracteristici fundamentale: dragostea fatä de trecut (de unde tenta eroicä si patriarhalä a literaturii samänätoriste) si dragostea fatä de tärani (de unde idealizarea vietii de la tarä). Miscarea poporanistä si revista Viata romäneascä au marcat peisajul literar romänesc in primele douä decenii ale secolului XX. Garabet Ibräileanu scria in 1933, referitor la contextul in care Viata romäneascä apärea: „in 1906, cänd a apärut revista, situatia era aceasta: sus o elitä socialä care nu cetea decät frantuzeste. Jos, un popor care nu cetea nimic. Apoi un neinsemnat curent literar care transplanta in rom4neste literatura franceza (Convorbiri literare) .... si un puternic curent täränist literar care ajunsese sä cearä oprirea cärtilor sträine de aintra in tarä ca sä nu strice mintea romänilor si sä nu fie lovitä de concurentä literarä täränistä”'!. Ibidem, p. 56. Nicolae Iorga, „Picturä gi statui”, in Sämänätorul, 1903, nr. 18, p. 287. Eugen Lovinescu, op. cit., 1937, p.13. Const. Ciopraga, op. cit., 1970, p. 67. Idem, p. 72. RPrROON RO
