Seite 12 [12]
OCR
ARGUMENT Dacá studiem istoria si evolutia relatiilor si conexiunilor dintre literaturile Europei Centrale si de Est, putem lesne observa o tendintá destul de pronuntatá de cunoastere si de apropiere cätre fenomenul literar al celorlalte popoare, de identificare a punctelor de convergentä si de cäutare a interferentelor si paralelismelor care isi au rädäcinile, de cele mai multe ori, in devenirea si evolutia similarä, in cadrul aceluiasi spatiu geografic, istoric si cultural. Actualitatea temei noastre se leagä de problematica de mai larga respiratie a studierii fenomenelor de inter- si multiculturalitate din acele zone ale continentului european, care sunt impregnate de coexistenta mai multor culturi si care prezintä o retea complexä de interrelationäri, influente si convergente. Asa cum formuleazä Victor Neumann, „cänd vorbim de centrul si de sud-estul european, cred cä avem in fatä una dintre acele zone care incumbä cele mai interesante convergente de pe continent”!. In zona de convergentä culturalä care este Transilvania, este firesc ca cele douä culturi — cea romänä si cea maghiarä - sä se fi aflat si sä se afle incä in cele mai complexe si interesante relatii de influentare si imbogätire reciprocä. Faptul cä existä fenomene literare paralele, confluente evidente intre cele douä culturi, nu este o noutate. S-au fäcut numeroase incercäri de cartografiere a acestora, s-au scris numeroase pagini despre toposuri comune, amicitii literare gi opere sau scriitori dintr-un spatiu literar influentänd - direct sau indirect — opere sau scriitori din literaturile proxime. in privinta stadiului actual al temei, trebuie si spunem, ca primele incercäri de abordare a fenomenului literar maghiar, venite din partea literatilor romäni, se datoreazä criticului si publicistului Ion Chinezu, care publicä in 1930 Aspecte din literatura maghiarä ardeleanä. De atunci au mai apärut cäteva volume referitoare la tema comparatismului romäno-maghiar, dar majoritatea studiilor vizeazä fenomene disparate, compararea a cel mult doi autori sau a douä opere sau semnalarea unor posibile paralelisme sau analogii. Majoritatea studiilor comparatiste abordau interferentele lirice, cele in prozä fiind putin neglijate. Pe plan national, tema a fost abordatä de numerosi autori, dar acestia vizau in special poezia si mai putin proza. Pe plan international, tema nu este frecvent abordatä, desi ea se incadreazä in sfera cercetärilor literare care vizeazä comunicarea interculturalä din spatiul central si est-european. Fenomenul este insä mult prea complex si se aflä incä departe de a fi fost pe deplin lämurit. Iatá de ce studiul interferentelor literare romäno-maghiare si identificarea temelor, motivelor si fenomenelor comune se impune, mai ales in aceasta era a galopului globaliza(n)t. 1 Victor Neumann. Homo Europaeus. Geneza ideilor moderne in Europa Centralä si de sudest, Editura All, Bucuresti, 1997, p. 5.
