Seite 16 [16]
OCR
CAPITOLUL 1. PEISAJUL LITERAR ANTEBELIC SI INTERBELIC 1.1. Peisajul literar antebelic 1.1.1. Contextul socio-cultural román. Orientári si reviste Literatura din perioada 1900-1918 este, pe de o parte un fenomen de succesiune, de continuare a perioadei anterioare, pe de altá parte, un climat literar ín schimbare. „Primele douä decenii ale secolului al XX-lea formeazä in istoria literaturii romäne o perioadä de tranzitie, marcatä de coexistenta antinomica a orientärilor estetice divergente si chiar diametral opuse”'. Principiul estetic al miscärii L'art pour l’art de la Convorbiri literare este zdruncinat. Pentru o päturä importantä de intelectuali, literatura e o problema de constiinta civicä. „Reprezentantii anacronici ai marii proprietäti funciare, scrie Constantin Ciopraga, lezati de pätrunderea relatiilor capitaliste, au träsäturi de comportament crepusculare”?. Marcile definitorii ale acestui tip de comportament sunt paseismul, un amestec de disperare si scepticism, un inexorabil sentiment al declinului. Eugen Lovinescu defineste spiritul inceputului de secol XX prin extinderea orientarii ruraliste, concretizatä in douä directii fundamentale — sämänätorismul si poporanismul — si coabitarea acestei orientäri cu o literaturä a urbanului. Sämänätorismul s-ar trage, in conceptia criticului de la Sburätorul, din intoarcerea, pe bazä sentimentalä, la ideologia lui Eminescu „sub aceeasi forma a solidaritatii nationale prin traditie si a exaltärii päturii rurale ca o unicä realitate socialä si in aceeagi expresie liricä si pamfletara”*. George Calinescu defineste literatura de la inceputul secolului literatura tendintei nationale, iar cea de pänä la 1916, literaturä eclecticä. Proza antebelicä este populatä de tipuri de epocä, de personaje coboränd parcä din Balzac sau Turgheniev: marele latifundiar, micul mosier, arendasul hapsân etc. ,Contactele cu orasul, suflet amalgamat, inspira neliniste, spectrul lui, potrivit psihologiei sämänätoriste, apäränd distrugätor”*. Treptat, se pun ín circulatie termeni ca dezrädäcinarea, inadaptabilul, invinsul. „Notiuni complementare, dezrädäcinare si inadaptabilitate definesc, pe plan etic, personaje 1 Dumitru Micu, „Traditionalism si modernism la inceputul secolului XX”, in Istoria literaturii romäne. Studii, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1979, p. 214. 2 Const. Ciopraga, Literatura romänä intre 1900-1918, Bucuresti, Editura Junimea, 1970, p. 12. Eugen Lovinescu, Istoria literaturii romäne contemporane, 1900-1937, S. N. Cluj, p. 11. 4 Const. Ciopraga, op. cit., 1970, p. 12. oo
